Starețul Efrem Vatopedinul este o personalitate duhovnicească a vremurilor noastre, care a ucenicit lângă marii stâlpi ai monahismului athonit contemporan: Sfântul Paisie Aghioritul, Efrem Katounakiotul, Dionisie de la Colciu și Iosif Vatopedinul. Odată cu izbucnirea pandemiei, starețul Efrem a vorbit oamenilor din fața ecranelor, devenind un izvor de pace lăuntrică, nădejde și curaj. Întâlnirile cu tinerii din Cluj, deschise prin scurtul cuvânt al IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, urmate de conferința starețului și de sesiunea de întrebări,  au generat o emulație spirituală, prin fascinația de a avea prilejul de a dialoga cu starețul Efrem, o remarcabilă autoritate duhovnicească descendentă din marea familie spirituală a Sfântului Iosif Isihastul.

În cadrul acestor conferințe, Arhimandritul Efrem a rostit cuvinte de mare prețuire la adresa Înaltpreasfințitului Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Înclin să consider că cel mai minunat  și memorabil enkómion adresat IPS Andrei a fost adresat în urmă cu doi ani, cu prilejul unei conferințe transmise în direct, în cadrul dialogului purtat de Părintele Efrem cu tinerii din Cluj: „Dumnezeu a dat Înaltpreasfinției Voastre un dar: acela de a le răbda pe toate. Și răspundeți cu rugăciunea Sfinției Voastre. De aceea, este echilibru acolo. Și acest lucru este o minune. Înaltpreasfințitul Andrei are darul de a vorbi din inimă. Sunteți un om al răbdării. Și văd că aveți putere ca mitropolit, însă această putere nu o folosiți pentru a stăpâni, ca să nu-i răniți pe oameni. Și ați învățat să îndurați și, în același timp, să vă rugați. Și vedeți, Sfinția Voastră, cum Dumnezeu rânduiește să se rezolve problemele mitropoliei voastre într-un chip atât de minunat, prin răbdarea și rugăciunea Sfinției Voastre. Ați învățat acest secret, care vă ajută să rămâneți în stare de pace și, întotdeauna, să luați parte cu toată ființa Sfinției Voastre la Dumnezeiasca Liturghie. Eu o spun cu glas tare: Sfinția Voastră nu ați cerut nicio poziție, niciun rang de la nimeni. Acolo unde sunteți, Dumnezeu v-a pus. Din partea Sfinției Voastre nu a fost nicio strădanie omenească. Și, dacă noi vom tăcea, vor vorbi pietrele. De aceea, vă dorim, Înaltpreasfințite, să aveți multă putere[1].” În alt loc, starețul Efrem spune: ,,Dumnezeu a dat Înaltpreasfinției Voastre un dar: acela de a le răbda pe toate, răspunzând cu rugăciunea Sfinției Voastre. De aceea există echilibru acolo. Iar acest lucru este o minune”[2].

În discursul său, starețul Efrem pune în lumină o dimensiune esențială a vieții duhovnicești: răbdarea. O răbdare pe care Înalt Preasfințitul  Andrei a dobândit-o prin dragoste față de aproapele, acționând ca la Pateric: cu blândețea părintească caracteristică.

Un prim aspect subliniat de stareț este „darul de a le răbda pe toate”, văzut ca un har dumnezeiesc și nu ca o simplă calitate psihologică. Răbdarea, în acest context, capătă o funcție teologică: ea devine spațiul în care voia lui Dumnezeu se manifestă și în care tulburările exterioare sunt integrate într-o ordine superioară. Afirmația „de aceea, este echilibru acolo” sugerează că echilibrul nu este rezultatul unei strategii pastorale, ci rodul unei compătimiri active și al unei rugăciuni neîntrerupte. Starețul vorbește, astfel, despre o formă de conducere kenotică, în care autoritatea nu se exercită prin dominare, ci prin jertfă.

Un al doilea element central al acestei mărturii este accentul pe puterea de a vorbi „din inimă”. Această expresie nu desemnează doar grija părintească, ci și dispoziția sufletească, noblețea și mărimea de suflet, care iradiază atât prin cuvânt, cât și prin faptă.

Un al treilea aspect este modul în care starețul Efrem înțelege raportul dintre puterea ierarhului și responsabilitatea pastorală. El observă că ierarhul „nu folosește puterea pentru a stăpâni, ca să nu-i rănească pe oameni”. Această afirmație întregește chipul duhovnicesc al ierarhului, urmată de dimensiunea profetică a concluziei, de inspirație biblică: „Dacă noi vom tăcea, vor vorbi pietrele”. Prin această afirmație starețul Efrem vrea să sublinieze evidența unei lucrări duhovnicești care nu mai poate fi ascunsă. Recunoașterea vine nu ca rezultat al unei ambiții personale ( „nu ați cerut nicio poziție, niciun rang”), ci ca rezultat al unei rânduieli dumnezeiești. Aici se vede unul dintre criteriile fundamentale ale discernământului monahal: adevărata înălțare vine numai atunci când nu este căutată.

Înalt Preasfinția Voastră,

Cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, vă transmitem cele mai calde gânduri de felicitare. Vă dorim ani mulți și binecuvântați!

[1] Trinitas TV, ,,Părintele stareț Efrem Vatopedinul,  în dialog cu tinerii din Cluj”, 24 noiembrie, 2023.

[2] Doxologia, ,,Arhimandritul Efrem Vatopedinul, în dialog cu tinerii din Cluj”, 5 iulie, 2024.