Iată care e răspunsul la întrebarea de ce de multe ori nu simţim cum lucrează harul Duhului Sfânt în noi, deşi am fost botezaţi în numele Sfintei Treimi, deşi am fost unşi cu Sfântul şi Marele Mir, deşi ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, deşi primim har prin toate celelalte Sfi nte Taine, pe care Dumnezeu le-a lăsat în Biserică de la Cincizecime, de atunci de când ucenicii erau adunaţi în camera de sus şi Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, s-a pogorât peste ei.

De ce oare Duhul din noi parcă se stinge, parcă nu-l simţim, parcă nu viem întru El? Această enigmă ne-o dezleagă Sfântul Siluan Athonitul. Iată ce zice el: „Fericiţi suntem noi creştinii ortodocşi căci Domnul ne iubeşte şi ne dă harul Duhului Sfânt. Şi, în Duhul Sfânt, ne dă să vedem slava Lui, dar pentru a păstra harul trebuie să-i iubim pe vrăjmaşii noştri şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate necazurile noastre”[i]. De aici reiese faptul că trebuie să facem două lucruri pentru ca Duhul să nu ne părăsească. Ca să nu stingem Duhul trebuie să împlinim două lucruri simple, uşor de enunţat, dar foarte greu de făcut: trebuie să-i iubim pe vrăjmaşii noştri şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru necazuri. Dacă ne străduim bine s-ar putea să nu-i urâm pe vrăjmaşii noştri, dar chiar să-i iubim…, să-i iubim ca pe cei dragi…, ne vine foarte greu.

Aceasta este o condiţie, iar cealaltă, la fel de importantă, este să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate necazurile ce sunt îngăduite să vină peste noi. E fi resc să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru binecuvântări, pentru că ne răsfaţă cu toate bunătăţile, dar să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru necazuri…, iarăşi este greu. Pentru ca să rămână harul Duhului Sfânt în noi, ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru lipsuri, pentru boală, pentru încercare, pentru toate, bune şi rele, să-I mulţumim lui Dumnezeu, căci acestea sunt mij loace care ne spiritualizează, ne fac mai buni, ne mlădiază, ne prelucrează din punct de vedere spiritual.

Iată care e răspunsul la întrebarea de ce de multe ori nu simţim cum lucrează harul Duhului Sfânt în noi, deşi am fost botezaţi în numele Sfintei Treimi, deşi am fost unşi cu Sfântul şi Marele Mir, deşi ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, deşi primim har prin toate celelalte Sfi nte Taine, pe care Dumnezeu le-a lăsat în Biserică de la Cincizecime, de atunci de când ucenicii erau adunaţi în camera de sus şi Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, s-a pogorât peste ei. Motivele pentru care, adeseori, nu simţim lucrând în noi darurile Duhului Sfânt sunt acestea: pentru că îi urâm pe vrăjmaşii noştri şi pentru că, atunci când suntem bolnavi, necăjiţi, atunci când avem lipsuri, cârtim. Chiar dacă n-o facem cu grai, cârtim în inima noastră împotriva lui Dumnezeu.

[i] Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, AlbaIulia, 1994, p. 89.

Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016