-Dle Iulian, vă mulțumesc pentru că ați acceptat invitația mea de a vorbi despre parcursul dvs artistic. Titlul ales este sugestiv, pentru că vă reprezentă și focalizează intens natura duhovnicească a evoluției plastice. În această privință, vreau să vă întreb cum a început această trecere de la redarea formelor artistice ale vieții comerciale la chipurile  duhovnicești transfiguratoare?

Răspuns: Vă mulțumesc pentru invitație. Mă bucur să am ocazia de a împărtăși câteva gânduri despre parcursul meu artistic, în special despre trecerea de la temele inspirate din viata comerciala la cele legate de viața duhovnicească.

Într-adevăr, începutul meu artistic a fost marcat de fascinația pentru actori și artiști din zona cinematografică și muzicală – figuri pe care le admiram și le reproduceam în lucrările mele. Însă, în timp, a apărut o schimbare, influențată de tot mai frecventa mea preocupare cu citirea vieților sfinților.

Această tranziție a devenit mai clară în perioada pandemiei, când am început să citesc mai des despre sfinții contemporani. Deși inițial nu m-am grăbit să îi pictez, am simțit un impuls de a face ceva – de a le aduce, prin artă, un mic “dar”. Așa cum mă simțeam inspirat să desenez un actor după vizionarea unui film, la fel am fost mișcat, într-un mod mult mai profund, după ce descopeream nevoințele și sfințenia acestor oameni ai lui Dumnezeu.

Probabil că undeva în conștiința mea lucra și pilda talanților (Matei 25, 14–30), care mă îndemna să pun în lucrare darul pe care l-am primit – acela de a desena – spre slava lui Dumnezeu.

Un rol important în această orientare duhovnicească l-a avut și fratele meu, care este preot și care m-a indemnat de multe ori să citesc viața Sfântului Iosif Isihastul – un sfânt foarte drag lui și, de atunci, și mie. Citirea acestei carti a fost un moment de cotitură: am descoperit un adevărat titan al Ortodoxiei, si în t timp s-a aprins dorința de a afla mai mult despre ceilalți casnici ai Domnului și de a-i reprezenta prin artă.

• Când mă gândesc la parcursul dvs, am în minte imaginea Sfântul Sofronie de la Essex, pentru care arta era un mijloc de a depăși realitatea prezentă, descoperind prin intermediul ei realitățile veșnice. As vrea să ne oprim un pic asupra obstacolelor întâlnite de pictor în procesul de redare al chipurilor sfinte. Există un război al gândurilor ? Și cum se manifestă el?

Răspuns: Cred că fiecare dintre noi duce un război al gândurilor, indiferent de domeniul în care activăm. În ceea ce mă privește, un astfel de război constant este legat de diversificarea subiectelor pe care le pictez. De multe ori apare gândul că poate ar trebui să desenez mai puține chipuri de sfinți și părinți și să mă concentrez mai mult pe natura statica si peisaje. Sigur, nu este nimic greșit în a picta aceste teme, mai ales că natura este tot creația lui Dumnezeu, iar toți sfinții au iubit frumusețea ei.

Cu toate acestea, există perioade în care atracția mea către alte subiecte poate să mă încetinească și să mă distragă de la pictura cu teme ortodoxe, iar gândul îmi spune: „De ce faci doar sfinți? Mai pictează și altceva.”. Deși am citit la Sf. Iosif că în lupta cu gândurile cel mai bine este să le alungi imediat, fără să stai de vorbă cu ele, uneori pierd această luptă.

Un alt război al gândurilor este legat de partea financiară: uneori acesta îmi spune că, dacă aș desena alte subiecte sau m-aș reorienta către altceva, aș putea câștiga mult mai mulți bani.

Sunt multe astfel de ganduri, unele vin pentru a ma descuraja, altele pentru a ma incetini iar altele pentru a ma indeparta de subiectele duhovnicesti.

–Sfinții Cuvioși Aghioriți pe care îi zugrăviți cu atâta măiestrie fac parte din atelierul inimii dumneavoastră. Știu că Sfântul Cuvios Iosif Isihastul vă este aproape, ca puternic rugător și ocrotitor. Orice pictură sau desen cu Sfântul Iosif e însuflețit, depășind limitele materiei inerte. Vorbiți-ne despre realitatea pe care o aveți cu acest mare general al duhului, așa cum l-a numit Sf. Sofronie?

Răspuns: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, însă consider că nu toate desenele mele sunt reușite. Ca o mică paranteză, cred că prima pictură a unui sfânt pe care am realizat-o a fost chiar Sfântul Iosif, o lucrare în ulei pentru fratele meu.

Sfântul Iosif a avut însă un impact destul de mare asupra modului în care mă raportez la viața de zi cu zi. Invataturile sale din scrisorile trimise catre cei apropiati sunt cu adevarat folositoare omului de rand.

Fiind unul dintre sfinții care îmi sunt foarte dragi, încerc ca mereu să-i cer ajutorul, îndrumarea și rugăciunile dar mai ales sa imi dăruiască e din rabdarea sa si din bărbăția sa în lupta cu patimile.

De la Sfântul Iosif putem învăța foarte multe: ascultarea, răbdarea, importanța unui program bine stabilit și a disciplinei, milostenia, iubirea față de aproapele dar mai ales dragostea față de Dumnezeu și față de Maica Domnului.

Pentru cei care încă nu au citit cartea Staretul meu Iosif Isihastul, scrisă de Arhim. Efrem Filotheitul, le recomand cu toata caldura să o citeasca.

–Dle Iulian, câtă contribuție are rugăciunea în acest ideal artistic de adâncime duhovnicească?

Răspuns: -Rugăciunea îl limpezeste pe om. Rugăciunea ajută și la linistirea minții si a inimii iar aceasta liniște ajuta procesul creativ. Aceasta mă ferește de grabă, de nervozitate si imi dă răbdare. Redarea unui chip nu este întotdeauna ușoară; uneori, chiar și după două încercări, tot întâmpin dificultăți în ceea ce privește asemanarea, deoarece sunt multe aspecte de luat în considerare.

Unele lucrări sunt mai complexe decât altele. De exemplu, un portret frontal (cu fața îndreptată direct spre privitor), este mai dificil de realizat decât un portret în profil sau semi-profil. O asemenea situație poate duce la o stare de frustrare sau si de ce nu, nervozitate, dar atunci când lucrul este început imîn rugăciune, când rugăciunea se menține pe cât posibil pe tot parcursul procesului, aceste situații pot fi depășite mult mai usor.

Rugăciunea mă ajută să trăiesc mai aproape de duhul sfântului pe care îl portretizez, iar lucrarea devine astfel rodul rugăciunii și al efortului meu fizic.

–Cumva ceea ce exprimați prin pictură este un tărâm al bucuriei veșnice, brăzdat de îndelungi nevoințe ascetice, trecute prin sita dragostei. La toate acestea, ne încredințează Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, se adaugă dulceața Raiului, prezentă în viețile celor care au trăit în ethosul lui Hristos. Cât este de important ca realizatorul acestui conținut duhovnicesc să trăiască în duhul sfântului pe care îl zugrăvește?

Răspuns: La această întrebare mi-a venit în minte un pasaj și o întâmplare din viața lui Gheronda Iosif Vatopedinul, ucenicul Sfântului Iosif Isihastul.

În primul rând, Gheronda Iosif le spunea ucenicilor săi că folosul duhovnicesc nu vine doar din lecturarea scrierilor patristice, ci și din rugăciunile sfinților pentru ei. „Suntem datori, spunea el, ca atunci când citim scrierile Sfinților Părinți, să chemăm și rugăciunile lor.”

Acest principiu se aplică și în cazul pictorului sau iconarului: atunci când acesta pictează chipul unui sfânt, este important să se roage sfântului și să ia exemplu din luptele si din biruințele lui, trăind după duhul lui.

În al doilea rând, în același paragraf, este povestita o mică întâmplare: „Odată, la coliba lui isihasta de la Noul Schit, pe când citea scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog și se ruga în același timp sfântului, acesta și-a făcut atât de simțită prezența, încât m-am rușinat și m-am umplut de o teamă sfântă: ‘M-am tras putin intr-o parte, nu cumva să îl ating,zicea.”

Aceasta, bineînțeles, este experiența unui om cu viață sfântă, dar evidențiază într-un mod foarte clar importanța ca artistul sau iconarul să trăiască în duhul sfântului pe care îl zugrăvește.

–Ce coloane sonore ascultați pe fundalul reproducerilor iconografice?

Răpsuns: De obicei, încerc să ascult daca este disponibila o carte audio cu viața sau învățăturile sfântului pe care îl pictez în acel moment. Formatul audio mă ajută să-mi păstrez mintea concentrată asupra conținutului, încercând să înțeleg cât mai profund cele auzite, iar în același timp să mă implic cât mai atent și în lucrarea artistică.

Ascult adesea și muzică bizantină sau slujbe în limba greacă, de la mănăstirile din Sfântul Munte Athos. Alteori, aleg un paraclis, un acatist, un cuvânt de învățătură sau un podcast cu tematică duhovnicească.

Există și momente în care prefer liniștea sau încerc, pe cât posibil, să ma rog.

Deși reascult unele cărți de mai multe ori, constat de fiecare dată că descopăr lucruri noi – idei sau sensuri care, mi-au scăpat anterior. Pentru unii acest lucru ar putea părea plictisitor, însă pentru mine este o experiență mereu fascinantă: aceea de a înțelege mai adânc ceva ce am auzit deja, dar nu am pătruns cu adevărat până atunci.

–Aveți în vedere și alte aspecte? Știu că sunteți o persoană mai retrasă. În acest context, vă întreb: Câtă contribuție are isihia în acest șantier de însuflețire a chipurilor sfinte? 

Răspuns: Liniștea are un rol esențial în lucrarea mea artistică. Ca persoană, sunt într-adevăr mai introvertit si ma simt mai bine atunci cand sunt singur decât în mijlocul agitației. Această retragere de la zgomotul lumii mă ajută să mă concentrez și să intru în starea potrivită pentru pictură.

Deși nu este general valabil, cred că mulți artiști preferă liniștea tocmai pentru beneficiile ei. Din mica mea experiență, am observat ca in zilele in care am parte de o socializare mai intensa sau zgomot, imi gasesc mai greu starea necesara pentru a picta. De cele mai multe ori, amân lucrul până a doua zi, după ce odihna îmi readuce linistea.

-Ce schimbări interioare s-au produs datorită acestei tranziții, de zugrăvirea actorilor de Hollywood și rapperi la chipuri isihaste?

Răspuns: Am devenit mai conștient de gândurile mele, mai atent la ritmul interior, mai doritor de liniște și de sens.

Această tranziție în plan artistic, orientată către reprezentarea sfinților, a avut un impact semnificativ și asupra vieții mele interioare. Lucrând constant cu chipuri sfinte și aprofundând viețile lor prin lectură, m-au facut si pe mine sa incerc sa mai urc o treapta pe scara duhovniceasca. Insa odata cu aceastea pare ca s-au inmultit si luptele, ispitele si greutatile.

-Dle Iulian, vă mulțumesc pentru generozitate și timpul cu folos petrecut bine, vorbindu-ne despre această experiență de viață transfiguratoare.

Răspuns: Și eu vă mulțumesc pentru invitație! Doamne, ajută!