Este foarte important pentru început să explicăm termenii, de aceea în debutul acestei emisiuni ne vom ocupa de definiții și paradigme, respectiv de Filocalie ca geneză și de preocuparea oamenilor pentru Iubirea și Frumusețea divină. Primul care a avut în atenție iubirea de frumos dumnezeiesc a fost Origen. Din râvnă prea mare de cunoaștere și din slavă deșartă n-a ajuns sfânt, dar a fost preluat, pe alocuri, în scrierile sale, de sfinți. Așa se face că sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul au alcătuit o antologie a scrierilor lui Origen, pe această temă, cunoscută mai ales sub numele de „Filocalia lui Origen”. A fost un început: cândva Biserica era îmbrăcată în „aur duhovnicesc”, undeva în secolul IV…
Așa cum o cunoaștem noi astăzi, Filocalia a fost alăcuită la Sfântul Munte Athos de către Sfinții Nicodim Aghioritul și Macarie din Corint. Prima ediție a fost publicată la Veneția în 1782.
Ce s-a întâmplat între secolul IV și secolul XVIII? O „fântână” a darurilor a adunat din pustiurile pământului din Egipt, Siria și Palestina, apa cea vie o Ortodoxiei. Așa se face că, în secolul XVIII, Filocalia a ajuns să fie numită nu după o persoană, ci în sens general: „Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți”. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, „vârful de lance al teologiei ortodoxe românești”, adaugă cuvinte lămuritoare, spunând: „Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care ne arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși”.
Ca definiții și paradigme: Principiul este un element fundamental, o idee de bază pe care se întemeiază o teorie sau un sistem. Așadar, principiul este o idee sau o lege fundamentală, de maximă generalitate, ce stă la baza celorlalte idei, legi şi reguli dintr-un domeniu al cunoaşterii. Principiul e fundamental într-un raport de legi şi de reguli. Regula particularizează principiul.
Principiul este și normă de conduită. Un om care este fără morală este numit „fără principii”.
În ce privește restaurarea – primul gând, prima definire a termenului este de refacere a ceva, de reconstruire, de aducere în forma inițială. Dar în plan teologic este mult mai mult. O carte de referință a părintelui Dumitru Stăniloae se numește „Iisus Hristos sau reastaurarea omului”. Așadar, unde este omul restaurant este Hristos sau omul restaurant este prin Hristos. Când vorbim despre Iisus Hristos nu putem despărți Persoana de Opera Sa; unde este Hristos acolo este și lucrarea Sa. Dacă în Rai omul era cu Dumnezeu, prin resturare omul este în Dumnezeu. Este învățătura despre îndumnezeirea omului, cum spune Sfântul Atanasie din Alexandria: „Fiul lui Dumenzeu s-a făcut om, pentru ca omul să se îndumnezeiască” sau „îndumnezeirea este prin har aceea ce este Dumnezeu prin natură.” Dar aceasta presupune luptă, nevoință și viață duhovnicească, părinți duhovnicești, ca îndumători și principii de viață duhovnicească ca repere pentru calea ce duce la Viață.
Deși a apărut în două ediții, în greacă, la Atena (prima în 1893 și a doua între anii 1857-1963), cum era și firesc, totuși nu a produs o revigorare duhovnicească de proporții, cum era de așteptat, decât în Rusia. Și aceasta odată cu traducerea ei în slavonă realizată de Sfântul Paisie Velicicovski, la Moscova, în anul 1793, adică la numai 11 ani de la apariția ei. Alte traduceri au fost realizate de sfinți ruși precum Ignatie Briancianinov (1807-1867), respectiv Teofan Zăvorâtul (1815-1894).
Versiunea Sfântului Paisie a însemnat pentru Rusia secolului al XIX-lea o reînviere spirituală, cu un puternic impact asupra a numeroși oameni, simpli (Pelerinul rus) sau intelectuali (Fodor Dostoevsky). A fost forța de rezistență pentru perioada de opresiune ce va urma aici…
Tot pe filieră paisiană a ajuns și în Moldova, la Neamț. Așa se face că prima traducere în română apare în Moldova…
În concluzie, și ca pregătire pentru emisiunea viitoare: Așa se explică astăzi, pe de o parte, mărturia rusă pentru ortodoxia universală, și pe de altă parte, mărturia moldavă, pentru ortodoxia românească. Dacă nu suntem în Rusia sau în Moldova unde s-a trăit Filocalia, trebuie să descoperim / (re)descoperim această comoară și să o metabolizăm.
