Vineri, 14 aprilie 2017, cu începere de la ora 17:00, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin al Maramureşului şi Sătmarului a oficiat Denia Prohodului Domnului la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în fruntea soborului acestui sfânt locaş de închinare.

Pe parcursul a aproape trei ore s-a creat o comuniune între credincioşi şi sobor în care au trăit momentele de acum peste 2000 de ani, când Mântuitorul a fost luat de pe Cruce şi pus în Mormânt. Credincioşii au cântat împreună cu cele trei coruri, al preoţilor, al stranei şi Corul „Doxologia” al Catedralei, şi au creat astfel o atmosferă deosebită, prin care şi-au exprimat durerea  trecerii prin moarte a Mântuitorului în vederea Învierii care va să vină pentru răscumpărarea păcatelor noastre.

„Slujba Prohodului Domnului este de o frumuseţe deosebită, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, care însemnează plângerea, jelirea sau tânguirea Domnului de către întreaga creaţie, pe lângă Maica Domnului şi Mironosiţele Femei, Iosif şi Nicodim, aşa cum am auzit în slujba Prohodului. Întreaga creaţie plânge şi jeleşte pe Cel ce a primit moarte pe Cruce ca să şteargă, prin sângele Său păcatele tuturor oamenilor.”

Importanţa acestei slujbe este redată şi de săvârşirea ei în mijlocul bisericii.

„Slujba aceasta se cântă în mijlocul bisericii, deoarece, ca şi la Denia celor 12 Evanghelii, când se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii, şi Sfântul Epitaf, care simbolizează Mormântul Domnului, se scoate în mijlocul bisericii, a precizat Preasfinţitul Iustin. Mântuitorul se coboară de pe Scaunul Slavei, din Sfânta Sfintelor, care simbolizează Cerul pe pământ, în mijlocul oamenilor. Intră în istorie. Se coboară între noi. O dată se coboară întrupându-se şi apoi se coboară pătimind, în mijlocul pământului, în mijlocul oamenilor, pentru oameni, din iubire nemărginită. În acest fel, credincioşii care participă la cele două slujbe fac un pelerinaj la Locurile Sfinte. Credincioşii nu pot să intre în Sfântul Altar decât o dată, când se sfinţeşte biserica, intră numai clerul, dar vine Altarul în mijlocul credincioşilor. Prin scoaterea Sfintei Cruci şi a Sfântului Epitaf, credincioşii, propriu-zis, au făcut un pelerinaj la Golgota şi la Sfântul Mormânt al Domnului. Aceasta este semnificaţia duhovnicească a acestor zile, pe care le-a parcurs şi le-am trăit, pentru că noi nu comemorăm, ci retrăim aceste evenimente dramatice din istoria mântuirii neamului omenesc.”

După Prohodul Domnului, a fost făcută utrenia, iar apoi a avut loc procesiunea cu Sfântul Epitaf în jurul Catedralei, fiecare cleric şi credincios a trecut pe sub el, înainte de intrarea în sfântul locaş de închinare, atingându-l, însemnând, prin aceasta, că fiecare s-a atins de Piatra Ungerii, de Mormântul Domnului.

Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”