Ca virtute teologică, credința este definită prin puterea sufletească a omului de a înțelege adevărurile de credință care depășesc capacitatea sa rațională. Despre credință vorbește Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către evrei: „Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor nevăzute” (Evrei 11,1). Credința este o condiție esențială pentru mântuire; ea reprezintă o condiție de conlucrare cu harul divin și răspunsul imediat pe care omul îl oferă la chemarea lui Dumnezeu.
/
RSS Feed
