Protos. Gavril Horț: Au fost dureri, suferințe mari și chinuri îngrozitoare, de care dacă ne aducem aminte gândindu-ne la trecut, putem evita relele din viitor.
Monumentul închinat eroilor de pe Vârful Grui a fost ridicat în anul 2005, la iniţiativa Preasfințitului Părinte Vasile Someșanul și prin implicarea maicilor de la Mănăstirea Piatra Fântânele. Este deja o tradiţie ca, în fiecare an, de Înălțarea Domnului, Ziua Eroilor, la mormântul celor 60 de militari români uciși aici în Primul Război Mondial, să se oficieze Sfânta Liturghie și o slujbă de pomenire. Astfel, joi 10 iunie 2021, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, alături de un sobor de slujitori, de obștea maicilor de la Piatra Fântânele și de credincioși veniți din localitățile de la poalele Călimanilor, din Transilvania și Bucovina, va cinsti memoria celor ce și-au dat viața pentru credință și neam.
Despre cinstirea eroilor de pe Vârful Grui am stat de vorbă cu Protosinghelul Gavril Horț, duhovnicul Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele:
RR: Părinte duhovnic Gavril, al mănăstirii Piatra Fântânele din minunatul ținut al Călimanilor, în fiecare an de ziua eroilor, la Praznicul Înălţării, urcăm pe vârful Grui pentru a-i omagia pe cei care şi-au jertfit viaţa pentru un ideal sfânt – iubirea de patrie. De ce îî cinstim pe eroi în ziua de Înălțare a Domnului?
Protos. Gavril Horț: Se cade de a ne aduce aminte de jertfa eroilor noștri, care într-un fel se aseamănă cu jertfa Mântuitorului și cu îndemnul cu care El ni se adresa, cum am și citat pe sfânta cruce de pe monumentul din Grui Cel care își dă viața pentru altcineva, de drag, spre binele altuia, își aseamănă jertfa cu cea a Mântuitorului. Dacă ne gândim bine, situația românilor din acea perioadă a fost una foarte grea, de secole despărțiți fiind unii de alții, apăsați, asupriți pentru credința lor și pentru naționalitatea lor, lupta lor pentru unitate, libertate și pentru credință în același timp, a fost ca o stâmpărare pentru ei.
RR: Descoperirea locului pe care este ridicat altar în memoria eroilor neamului pe vârful Grui s-a făcut prin pronie dumnezeiască. Ce însemnătate are acest loc sfințit prin însuși sângele ostașilor noștri căzuți la datorie din dragoste de patrie?
Protos. Gavril Horț: Credem că nu-i nimic întâmplător. Suntem sub lucrarea și sub rânduiala lui Dumnezeu, cum adeseori spunea vrednicul de pomenire mitropolitul nostru Bartolomeu, a cărui binecuvântare a fost când s-a ridicat monumentul în acest loc. În toamna anului 1916, un grup de ciobani a fost alungat cu oile din Munții Călimani, printre care și un tânăr care pe atunci avea doar 16 ani, pe nume Lazor Bozga, din Piatra Fântânele. Acest tânăr a suferit și el în urma apăsărilor care erau atunci. El povestea cât de greu le-a fost când nu au mai putut sta cu turmele sus pe munte și au fost obligați să vorbească o altă limbă, astfel încât în pământul lor să se simtă străini. În anul următor, primăvara, după ce acest tânăr a urcat din nou pe munte, a găsit, în locul în care s-a făcut mai târziu monumentul, o cruce de lemn pe care erau inscripționate numele a 60 de ostași români morți pentru patrie, iar în jurul crucii un morman de cadavre, oase rămase peste iarnă în urma animalelor sălbatice din zonă. L-a cuprins atunci o milă atât de mare, încât a strâns toate acele oase și le-a îngropat puțin mai adânc, promițându-și că trebuie să ajungă cândva cu un preot în acel loc să facă o rugăciune. Așa, după ani, s-a reușit cu părintele Halas Dumitru de la Tureac, părintele Brici, părintele Timoce de la Bistrița Bârgăului ca în decurs de câțiva ani să se organizeze un mic pelerinaj. Mai târziu, în anul 1999, Preasfințitul Vasile a auzit de acest loc și condus de părintele Ioan Flore, care atunci era la Nicula, a dorit și dumnealui să vină aici și să facă o rugăciune.
RR: Prin purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Vasile Flueraș, așadar, și cu bunăvoința și truda maicilor de la Mănăstirea Piatra Fântânele, dimpreună cu fiii duhovnicești ai vetrei monahale, de-a lungul vremii s-a reușit amenajarea unui adevărat loc de închinare. Care au fost pașii făcuți în demersul dumneavoastră de a-i cinsti pe eroii de pe Grui?
Protos. Gavril Horț: Urcușul este destul de greu. Se parcurg 23 de km cu mașina de la mănăstire, pe un drum forestier, după care 2 km se urcă pe jos până la 1800 m altitudine, unde într-o poiană, la limita dintre brad și jnepeniș, se găsesc mormintele acestor eroi. Preasfințitul Vasile a urcat an de an și a făcut o rugăciune, dar pentru că urcușul era greu și distanța mare, ne-am gândit cu toții să facem nu numai un parastas, ci chiar Sfânta Liturghie aici. Am fixat ca dată Ziua Eroilor, dar mai era nevoie de ceva, pentru că acolo se găsea doar o cruce din beton pusă în anul 1985 de acest Lazor Bozga cu părinții și rudele din Tureac și din Bistrița Bârgăului. Am încercat și cu ajutorul bunului Dumnezeu am și reușit în mai 2005 să facem o masă, o cruce lipită de masă și un mormânt simbolic alături, un proiect gândit de domnul Berindei de la Cluj, Dumnezeu să îl odinească, și timp de trei săptămâni, cu credincioși din Piatra Fântânele, din Maramureș, din Bucovina, am ridicat acest monument, astfel încât acum se poate săvârși pe Grui Sfânta Liturghie.
RR: Iată că prezența arhierească pe vârful Grui a devenit deja o constantă și putem spune că și prin acest fapt Dumnezeu ne arată cât de importantă a fost jertfa celor 60 de ostași căzuți sub opresiunea străină. Anual aici este săvârșită sfânta Liturghie arhierească. Care este programul slujbelor de pe Grui din acest an?
Protos. Gavril Horț: Ca și în ceilalți ani, din 2005 încoace de când facem Sfânta Liturghie acolo, la ora 7 plecăm de la Sfânta Mănăstire în coloană, cu mașini, întrucât avem de-a face cu un drum forestier mai greu practicabil. În jur de ora 10, pe munte se începe Sfânta Liturghie. Anul acesta, în mijlocul nostru va fi Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul. După Sfânta Liturghie, se depun coroane de flori, va defila plutonul de soldați care va participa la slujbă, după care se va desfășura un program cu câteva cântece și poezii patriotice, recitate de copiii de la mănăstire și de copiii din sat, apoi se va servi o mică gustare pregătită de măicuțele de la mănăstire și mai apoi, cine mai poate să rămână, se urcă și pe platoul Călimanilor, vreo 500 de metri până pe platou și încă 2-3 km până chiar pe Pietrosul Călimanilor, la altitudinea de 2100 m. Încă mai este zăpadă acolo, este un perisaj mirific. Acolo mai întidem o horă, mai stăm de povești, ne întâlnim acolo din mai multe părți, câte 200, 300, 400 de credincioși. Ne gândim la jertfa eroilor, observând tranșeele care mai pot fi văzute și astăzi pe aceste creste de munți și ne gândim, de asemenea, și la Înălțarea Mântuitorului care s-a petrecut tot pe un munte.
RR: Preacuvioase Părinte Gavriil, ca și gând de final poate îndreptat mai mult spre generația tânără, de ce este important să ne cinstim eroii?
Protos. Gavril Horț: Este important, întâi de toate, să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru pace, să nu mai fie asuprire între oameni, să fim cu toții mai smeriți. Gândindu-ne la Mântuitorul, la jertfa Sa și la Înălțarea Sa, încercăm să îi respectăm pe cei din jurul nostru și să nu ne punem unii deasupra celorlalți și să nu mai fie nevoie ca unii să sufere și alții să se bucure. Ne gândim la eroi și le cinstim memoria, chiar dacă nu cunoaștem numele lor, nici ale celor 60 de oastași din Grui, nici ale celor peste 800 care sunt îngropați după munte, lângă Borsec și Toplița. Au fost dureri, suferințe mari și chinuri îngrozitoare, de care dacă ne aducem aminte, gândindu-ne la trecut, putem evita relele din viitor. Cu toții avem de învățat din cinstirea eroilor, din jertfa lor, din dragostea lor pentru neam și pentru credință și din legătura lor vie cu Mântuitorul Hristos prin jertfă, Care ca Fiu al lui Dumnezeu s-a smerit cel mai mult și a făcut cea mai mare jertfă pentru binele și pentru mântuirea noastră a tuturor.
