Așa cum cel mai probabil cunoașteți, anul acesta este dedicat în Biserica Ortodoxă Română pastorației părinților și copiilor. Cu alte cuvinte, în acest an, preocuparea expresă a Bisericii este familia[i]. Din acest motiv, cu binecuvântarea Părintelui Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul nostru, catehezele din Postul mare vor atinge tema familiei în Biserică. Din cele 6 cateheze pregătite, prima este dedicată exclusiv familiei și este intitulată simplu, „Despre Familia creștin-ortodoxă”. Va fi succedată de catehezele despre Sfântul Botez, Sfânta Taină a Mirungerii, Sfânta Euharistie, cunoscute și ca Taine de inițiere, respectiv de Sfânta Spovedanie și Sfânta Cununie. Rolul acestor teme este acela de a indica importanța trăirii în Hristos prin lucrarea harului prezentă în Tainele Bisericii.

Întrebările directoare ale acestei prime secvențe catehetice sunt următoarele: Ce este familia? Ce este familia creștină? Care este scopul familiei? Care sunt exigențele minimale ca o familie să fie numită creștină?

Ce este familia creștină?

Părintele Patriarh Daniel spune că: „Familia este binecuvântare și lumină a iubirii Preasfintei Treimi, întrucât în ea omul trăiește taina și bucuria filiației, fraternității și paternității”[ii] . Familia se definește prin căsătorie, moment de consacrare a iubirii dintre un bărbat și o femeie și a avut încă de la început binecuvântarea lui Dumnezeu. Teologul Paul Evdokimov spunea că:

instituirea căsătoriei în Rai este o veche tradiție și sigură. Domnul vorbind despre căsătorie, S-a referit la Vechiul Testament: „nu ați citit oare? (Matei 19, 4 și Efeseni 5, 31) „Fiul doar a confirmat ceea ce Tatăl a instituit”, zice Clement Alexandrinul și cu aceasta ideea fundamentală a harului paradiziac al căsătoriei[iii]

Una din rugăciunile din Taina Nunții ne dă indirect definiția familiei: „pentru aceasta, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup; și pe care Dumnezeu i-a unit omul să nu-i despartă”[iv] . Cu alte cuvinte, familia este legătura dintre bărbat și femei într-o uniune sfințitoare prin harul dumnezeiesc. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu are voie să despartă, pentru că are pecete dumnezeiască.

Scopul Familiei

În primul rând să răspundem întrebării dacă este suficient ca două persoane să fie împreună pentru a se numi familie. Concepția Bisericii este cea enunțată mai sus, bărbatul și femeia formează o familie creștină în măsura în care și-au unit viața înaintea și cu binecuvântarea lui Dumnezeu.

În al doilea rând, dacă am fi întrebați care este scopul familiei, să nu cădem în capcana de a spune că este nașterea de prunci. Scopul principal al familiei este mântuirea, este sfințirea unuia prin celălalt, apoi nașterea de copii. Dacă nu ar fi așa, ce s-ar întâmpla cu familiile care nu au copii? Sfântul Ioan Gură de Aur înțelege rostul familiei și ne îndemnă:

Când vezi un bărbat și o femeie că duc viață plină de virtuți, dar nu au copii; când vezi că sunt cinstitori de Dumnezeu și evlavioși, dar fără de copii, să nu socotești că se întâmplă asta din cauza păcatelor lor. Multe sunt pricinile rânduielii lui Dumnezeu, necunoscute nouă și pentru toate trebuie să-I mulțumim Lui. Să nefericim numai pe aceia care trăiesc în păcate, nu pe cei care nu au copii[v].

Care sunt exigențele minimale ca o familie să fie numită creștină?

La această întrebare ne raportăm cu precădere analizând relația familiei cu Biserica prin Sfintele Taine. Credem că o familie pentru a putea fi numită creștină trebuie să aibă în primul rând căsătoria bisericească, adică să fi fost cununați înaintea lui Dumnezeu. În al doilea rând să participe duminica la Sfânta Liturghie și să respecte pe cât posibil preceptele evanghelice, iar în al treilea rând să-și boteze copiii și să-I educe în respect, bun simț, în dragoste pentru Dumnezeu și pentru semenul lor. Dacă acestea sunt caracteristicile familiei dumneavoastră, sunteți o frumoasă familie creștină.

Părinții și copiii în familia creștin-ortodoxă

Preafericitul Daniel, cu ocazia duminicii Părinților și a copiilor din 2016 spunea:

Autoritatea părinţilor nu trebuie să se întemeieze pe constrângere sau violenţă, ci pe iubire, dialog şi sprijin. Conţinutul şi calitatea comunicării dintre părinţi şi copii constituie cheile reuşitei educaţiei creştine. Familia creştină, compusă din bărbat, femeie şi copii, reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, părinteşti, filiale şi frăţeşti. Lipsa de iubire și de comuniune în familie duce la înstrăinare între membrii acesteia, la violenţă conjugală și domestică, la divorţ, la alcoolism, la abandon şcolar etc., cu efecte dramatice pentru copii[vi] .

Cu alte cuvinte, în familia creștină părinții se îngrijesc înțelept de copii, se iubesc, se respectă și vorbesc cuviincios unii cu ceilalți. În timpurile moderne psihologii au ajuns să vorbească despre o adevărată dictatură a copiilor asupra părinților. Și în unele cazuri, din neatenția și lipsa sapiențială a părinților, copiii au ajuns să nu accepte să fie refuzați, să fie educați, să fie crescuți, au ajuns niște copii capricioși, cu un comportament reprobabil. În familia creștină lucrurile ar trebui să stea diferit: părinții vor comunica, ascultând și sfătuind; vor educa în primul rând pentru eternitate și apoi pentru viața aceasta; îi vor învăța ce înseamnă normalitatea, respectul, arătându-se în primul rând ei, părinții, cu respect unul față de celălalt.

Într-o lume a devalorizării, a relativizării lucrurilor serioase, familia creștină va întări educația copiilor prin rugăciune. Duminica o va începe cu Sfânta Liturghie alături de comunitatea euharistică, dimineața și seara se va ruga împreună cu copiii și întotdeauna va fi sensibilă față de comportamentele pozitive. Nu va rămâne insensibil față de pornirile nărăvașe ale copiilor și, atunci când va descoperi că obiceiurile bune se alterează, vor interveni cu înțelepciune și dragoste și-l vor readuce pe copil la normal.

Acum, în încheiere ne vom raporta tot la un cuvânt al Preafericitului Părinte Daniel, care spunea:

Îndeosebi, în societatea contemporană agitată şi în rapidă schimbare, care exercită o presiune puternică asupra copilului prin multiple noutăți şi tentații, dialogul părinților cu fiul sau cu fiica lor, în vederea înțelegerii corecte a valorilor, este deosebit de necesar. Copilul nu este chemat să urmeze în viață un drum întâmplător, ci trebuie să-şi aleagă propriul drum dintr-o mulțime de posibilități care i se oferă. În societatea secularizată de astăzi, aflată în criză economică, morală şi spirituală, în care familia creștină se confruntă cu grave probleme de ordin financiar şi social, moral şi spiritual, apărarea, promovarea şi consolidarea instituției sacre a familiei pe temelia valorilor evanghelice perene trebuie să fie o misiune permanentă a Bisericii şi o responsabilitate a societății în ansamblul ei. 

[i] Menționam și cu prilejul desfășurării altor proiecte catehetice, aceste materiale au caracter orientativ, fiecare preot având libertatea de a le adapta la specificul parohiei sale, la condițiile intelectuale și culturale ale acesteia. De asemenea, vom încerca să le redactăm într-un stil liber, cu o complexitate lexicală și terminologică medie și cu un accent pronunțat pe oralitate (gândindu-ne că unii dintre preoți le vor citi, chiar dacă acest lucru nu e indicat).

[ii] Familia creștină, o binecuvântare pentru Biserică și Societate, + Varlaam Ploieșteanul, Ștefan Buchiu, Nicolae Adrian Lemeni et.alii. (coord) Basilica, București, 2012.

[iii] Paul Evdokimov, Paul Evdokimov, Ortodoxia, traducere de Dr. Irineu Ioan Popa, EIBMBOR, București, 1996,

[iv] Molitfelnic, EIBMO, București, 2013, p.91

[v] Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre familia creștină, Editura Cuvântul Vieții, București, 2015.

[vi] https://basilica.ro/familiabinecuvantarelui-dumnezeu-pentru-umanitate/ accesat 23 februarie 2020