Primele 13 versete din cap. 15 continuă subiectul desfășurat în capitolele precedente ale epistolei, care se ocupă cu probleme legate de indiferența pe plan moral. Se iviseră o seamă de tensiuni între convertiții de la iudaism și cei proveniți din păgânism, ceea ce l-a determinat pe apostol să facă acest apel în vederea unor relații armonioase, pașnice între cele două tabere etnice. Cei care sunt tari nu trebuie să-și placă lor înșiși, printr-o afirmare egoistă a drepturilor lor, ci ar trebui să-i trateze pe frații lor cei slabi cu amabilitate și considerație, ținând cont de scrupulele lor, de tabieturile inerente vieții.
Scripturile au fost scrise spre învățătura noastră. Deși Biblia nu ne este adresată direct nouă, totuși ea conține o învățătură de mare preț pentru mântuirea noastră. Textul sacru ne oferă mângâiere inimii – astfel, în loc să fim înghițiți de duhul lumii, suntem susținuți la suprafață de nădejdea că Domnul ne va trece cu bine prin toate încercările și ispitele.
