Sfinții Părinți ne tâlcuiesc că există o corespondență naturală între simțurile trupești și puterile sufletului. De exemplu, intelect – simțul vizual, facultatea poftitoare – simțul gustului. Prin împletirea lor și prin lucrarea virtuților, omul trebuie să tindă în permanență către Dumnezeu. Mintea trebuie să fie ațintită neîncetat către Dumnezeu, iar fiecare simț ar trebui să devină un receptor al iubirii Lui fără de margini.
