Postul Adormirii Maicii Domnului 2021 | Cateheza I

În tradiția ortodoxă, atunci când ne referim la sărbătorile dedicate Maicii Domnului și ale Mântuitorului Hristos, vorbim despre praznice sau sărbători împărătești.

În mod normal, se vorbește despre 12 praznice, însă adevărul este că sunt 14: patru dedicate Maicii Domnului și zece Mântuitorului Hristos. În parcursul catehetic din acest an ne vom concentra atenția asupra următoarelor:

1. Nașterea Domnului (25 decembrie)
2. Tăierea împrejur a Domnului (1 ianuarie)
3. Botezul Domnului (6 ianuarie)
4. Întâmpinarea Domnului (2 februarie)
5. Bunavestire (25 martie)
6. Schimbarea la Față a Domnului (6 august)
7. Duminica Floriilor (cu o săptămână înainte de paști)
8. Sfintele Paști – Învierea Domnului
9. Înălțarea Domnului (la 40 de zile după Paști)
10. Pogorârea Duhului Sfânt (la 50 de zile după Paști)
11. Sfânta Treime (A II-a zi de Rusalii)
12. Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

În rândurile ce urmează vom schița ideea principală a sărbătorii și vom adăuga un text reprezentativ din imnografie.

Nașterea Domnului (25 decembrie) marchează întruparea Domnului nostru Iisus Hristos: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!”

Tăierea Împrejur (1 ianuarie) vorbește lumii despre împlinirea Legii Mozaice de către Mântuitorul Iisus Hristos: „Cel Ce şezi pe Scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început şi cu

Dumnezeiescul Duh, ai binevoit a Te naşte pe pământ din Fecioară, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule Iisuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un Om. Slavă Sfatului Tău Celui Preabun; Slavă rânduielii Tale; Slavă smereniei Tale, Unule Iubitorule de oameni”.

Botezul Domnului (6 ianuarie) marchează primirea botezului lui Ioan de către Hristos, Domnul: „În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie”.

Întâmpinarea Domnului (2 februarie) punctează momentul înfățițării la Templu de către Maica Domnului: „Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea”.

Buna Vestire (25 martie) e sărbătoarea care ne aduce aminte că înainte de a se întrupa Dumnezeu a cerut acordul Maicii Domnului, iar acceptul acesteia a marcat vestea cea bună a mântuirii neamului omenesc: „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu săi strigăm: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

Floriile ne vorbesc despre tragicul episod al intrării în

Ierusalim și al începutului Pătimirilor Domnului: Intrarea Domnului în Ierusalim (o săptămână înainte de Paști): „Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului.”

Înălțarea Domnului marchează momentul înălțării la ceruri a Domnului Hristos înaintea ucenicilor Săi: Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.

Învierea Domnului este praznicul cel mai important al Ortodoxiei pentru că Domnul a înviat El fiind garanția învierii noastre: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”

Rusalii, ne amintesc de continuarea lucrării mântuitoare prin Pogorârea Duhului Sfânt asupra apostolilor și ucenicilor: „Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire ție”.

Sfânta Treime ne amintește că Ortodoxia mărturisește credința în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Treimea cea de o Ființă și nedespărțită: „Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt (Condacul Acatistului)”.

Schimbarea la Față (6 august) ne amintește de momentul petrecut pe Tabor: „Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie”.

Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) sau Paștile de toamnă ne amintețeste de două momente foarte importante din istoria Sfintei Cruci dar și de rolul deosebit de important pe care aceasta l-a jucat în istoria mântuirii neamului omenesc: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Alături de acestea, praznice sunt socotite și Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) și Adormirea Maicii Domnului (14 august), dar nu le vom analiza în acest program catehetic, mai ales că le-am avut în atenție cu o altă ocazie.  

 Într-o lume în care totul se mercantilizează, se diluează, se devalorizează, a ține sărbătorile și a ști ce prăznuim e o clară dovadă de luciditatea intelectuală și duhovnicească.