,,Săvârșind patruzeci de zile de suflet folositoare, să strigăm: Bucură-te cetate Betanie, patria lui Lazăr; bucurați-vă Marta și Maria, surorile lui, că mâine vine Hristos să învieze cu cuvântul pe fratele vostru cel mort”, cântăm la Vecernie, vineri seara, în Săptămâna Floriilor .
Dacă până acum am postit, atacând rădăcinile patimilor prin înfrânare, asceză și rugăciune, începând cu Duminica Floriilor și până la Paști postim de dragul Mirelui Hristos. În Săptămâna Mare – spune Preasfințitul Damaschin Dorneanul – ,,postim pentru un dublu motiv: de a fi părtași, prin împreună-mergere, la Pătimirile lui Hristos și de a ne pregăti pentru Cuminecarea pascală. „El, Hristosul pătimind pentru noi, este «personajul» principal al Săptămânii Mari și Cel care merită toată atenția și devoțiunea noastră.”
De aceea, creștinul este dator ca, să nu amâne Spovedania până în Săptămâna Mare, lăsată ,,pe ultima sută de metri”, pentru ca întreaga atenție a preotului și a celorlalți credincioși să fie ațintită către Mirele Hristos. De preferat ar fi ca orice creștin să se spovedească până în Săptămâna Mare, luând binecuvântare de la duhovnic pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului pe tot parcursul Sfintelor Pătimiri și în Săptămâna Luminată.
In Eortodromion, Sfântul Nicodim îi mustră pe duhovnicii care își opresc fiii duhovnicești de la împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului în zilele de Joi și Sâmbătă ale Săptămânii Mari. ,,Prin urmare, toți creștinii se cade să asculte de această poruncă pe care Ioan (Damaschin) cel cu nume de har le-o dă să se împărtășească astăzi cu dumnezeieștile Taine, chiar dacă s-au împărtășit în Joia Mare sau în Sâmbăta Mare, pentru că cel ce se împărtășește astăzi, aceasta ține cu adevărat și în sens propriu Paștile, pentru că adevărate Paști ale creștinilor sunt Hristos, cu Care ne împărtășim prin Taine”.
Tâlcuind irmosul Cântării a treia de la canonul din Sfânta și Marea Joi din Săptămâna Pătimirilor, același Nicodim Aghioritul se întreabă: ,,Ce altceva este mai atrăgător spre dragostea și credința în Dumnezeu decât să te împărtășești, continuu și cu pregătire cuvenită, cu Preasfântul Trup al preadulcelui Mântuitor?”. Iar în altă tâlcuire a troparului cântării întâi al aceluiași canon, Sfântul Nicodim ne îndeamnă să nu intentăm asupra noastră epitimii, apropiindu-ne cu bărbăție și curaj duhovnicesc ,,de această masă de suflet hrănitoare, pe care ne-a pregătit-o Înțelepciunea cea adevărată a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos”.
În cele șase săptămâni de post, fiecare dintre noi a avut răgazul necesar pentru a se opri din agitația cotidiană și a se cerceta pe sine. A fost un timp al tăcerii interioare, al înfrânării și al rugăciunii, în care am fost chemați să ne privim cu sinceritate gândurile, faptele și intențiile. Postul nu a fost doar o renunțare la anumite lucruri, ci mai ales un exercițiu al conștiinței, o întoarcere spre adâncul inimii, acolo unde se dă adevărata luptă duhovnicească.
Acum, odată ajunși în Săptămâna Pătimirilor, nu mai este vremea analizei, ci a trăirii. Dacă până aici ne-am pregătit, de acum suntem chemați să fim alături de Hristos, să-I urmăm pașii pe drumul suferinței, al smereniei și al jertfei. Este momentul în care credința noastră devine participare, iar rugăciunea – o însoțire tainică a Celui ce pătimește pentru noi.
În același timp, trebuie să înțelegem că nu este potrivit ca, în Săptămâna Mare, să-l împovărăm pe preot cu toate problemele și neliniștile noastre, amânate până în ultimul moment. Pentru acestea am avut la dispoziție întreaga perioadă a postului. Săptămâna aceasta este una a tăcerii și a privegherii. Și preotul, asemenea comunității, este chemat la o stare de intensitate aparte, de adunare lăuntrică și durere, din care să se hrănească toată comunitatea.
A fi alături de Hristos în aceste zile înseamnă a fi prezenți cu inima la fiecare slujbă, la fiecare cuvânt al Evangheliei, la fiecare moment al Pătimirilor Sale. Înseamnă a lăsa deoparte graba și preocupările mărunte și a-I oferi Lui întreaga noastră atenție și iubire. Dacă am avut șase săptămâni să ne pregătim, acum este vremea să trăim această pregătire cu adevărat.
