Suferințele ne purifică, ne curățesc de păcate; omul este cu adevărat el însuși în suferință, pe când în bucurie se schimbă, devine altul. În suferință, omul devine realmente el însuși, se apropie de Dumnezeu și își recunoaște slăbiciunea sa, afirma bătrânul Epifanie. Toți care am trecut prin suferințe sufletești și trupești, știm bine că nu ne-am rugat niciodată atât de fierbinte ca și atunci când eram pe patul suferinței sau când eram încercați în sufletul nostru. Dimpotrivă, când totul merge bine, uităm de rugăciune, de post și de alte multe lucruri. Iată de ce îngăduie Dumnezeu suferința, adăugă bătrânul.
