Se împlinesc, anul acesta, două decenii de la apariția primelor documente sinodale cu privire la probleme de bioetică principale, avortul, eutanasia și transplantul de organe. Împreună cu pr.lect.univ.dr. Gabriel Noje, de la catedra de morală ortodoxă a Facultății de teologie ortodoxă, din Cluj-Napoca, ne-am propus să luăm pe rând aceste subiecte și să încercăm o aducere a acestor documente în actualitate, tocmai pentru a observa actualitatea acestei poziții a Bisericii Ortodoxe Române, în comparație cu poziția altor Biserici Ortodoxe surori.
Potrivit acestui document, „Transplantul de tesuturi si de organe este una din formele de varf ale practicii medicale contemporane, care transforma suferinta in nadejde pentru mai multa viata. Este o performanta a stiintei si a practicii medicale pe care Biserica o binecuvinteaza atata vreme cat, prin transplant, se rezolva criza determinata de lipsa altor solutii de vindecare si se reda viata normala unei persoane, fara insa a i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca sa traiasca altcineva.”
