Cu câtva timp în urmă, într-un interviu televizat, dl Andrei Pleșu făcea următoarea remarcă: ,,Noi nu apreciem oamenii mari când sunt în viaţă, dar le facem parastas. Ne place parastasul / Avem acest cult al comemorării, fără să avem cultul valorificării”.

Pe marginea acestei realități mai mult sau mai puțin izolate m-am gândit să scriu câte rânduri despre dl. Ion Făgădar, veteranul strănii Parohiei Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (cartierul Gheorghieni, Cluj-Napoca ).

Domnia sa a format multe generații de viitori preoți, remarcându-se prin dragostea și devoțiunea față de cântarea liturgică. În acești 5 ani petrecuți alături de dânsul, n-am întâmpinat niciodată animozități, deoarece acesta n-a cunoscut răutatea, n-a cochetat cu sobrietatea, cu acrivia. Ajuns la vârsta de 81 de ani, dl Făgădar a cules roadele dragostei și a fost răsplătit de Dumnezeu cu o inimă neprihănită, fără de care nimeni nu va putea intra în Împărăția lui Dumnezeu (Matei 18, 3-5).

Paradoxal, dl Făgădar a dăruit permanent din vistieria inimii sale, însă nu a sărăcit niciodată. Astăzi este mai bogat decât orice alt latifundiar din paradisul terestru, pentru că s-a jertfit timp de peste 40 de ani în panteonul duhovnicesc al Bisericii, ani înobilați cucernic alături de minunata lui soție Maria, modelându-se unul pe altul, în duhul adevăratei viețuiri creștine, trăind împreună taina iubirii în ethosul lui Hristos.

Părinții slujitori și comunitatea parohială îl cinstesc cum se cuvine, ca unul dintre ctitorii lăcașului de cult. Ctitor nu este doar acela care livrează fonduri bănești, ci și acela care s-a trudit pe șantier, zi și noapte, de dragul casei Domnului. Dl Făgădar mi-a relatat de multe ori cum se împărțea între familie, serviciu și șantierul bisericii. Jertfa a fost o constantă a vieții sale, urmată de rugăciunea stăruitoare. La strană se roagă permanent, îndeosebi în momentele când preotul îi pomenește pe cei vii și pe cei adormiți. Depășind ecourile acestei vârste onorabile, dl Făgădar a rămas în prima linie, cu plină deferență față de sfintele slujbe, îndrăgit de toată familia bisericii închinată Sfântului Dimitrie.

O altă virtute caracteristică vieții sale este blândețea. Nu l-am văzut niciodată mâhnindu-se, în pofida faptului că stilul nostru de cântare nu este similar. M-a tratat întotdeauna cu dragostea unui bunic, fapt pentru care îi voi fi  veșnic recunoscător.

Astăzi, există o dispută la nivel retoric între psalți și categoria celor care nu cântă muzica bizantină. Dl Făgădar este dovada vie că omul se poate bucura de prezența harului lui Dumnezeu cântând și alt stil de cântare, cum este aici, în Ardeal – cunțana. Hristos ne cere inima. Alt dar nu avem să-i oferim decât fecioria ei. ,,Dă-mi, fiule, mie inima ta, şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile mele” ( Pilde 23,26). Sigur că muzica bizantină este mai aproape de duhul Bisericii, deoarece creează o dispoziție lăuntrică pentru rugăciune, fără sforțare, însă și cântarea bisericească din Ardeal cu specificul ei, însoțită de inima curată, poate contempla aceleași taine dumnezeiești în Sfânta Liturghie. La Rusikon, Sfântul Siluan s-a sfințit pe cântarea tradițională rusească. Nu l-a împiedicat să sporească duhovnicește, din contră, sufletul său a aflat multă mângâiere în dulcele cântări.

Am făcut această comparație ca să înțelegem următorul aspect: măsura omului nu e dată de cântare, ci de dispoziția lăuntrică a omului. Putem admite că am excelat în Liturghie asemenea marilor catedrale constantinopolitane de odinioară, însă dacă nu am cântat cu inimă smerită, ci am cântat spre slava noastră, orice heruvic bizantin sau chinonic nu poate umple golul lăsat de slava deșartă.

Dl Făgădar, fidel cântării bisericești din Ardeal n-a suferit niciodată de asemenea complexe. A cântat lui Dumnezeu cu inima curată, convins că ea poate fi înghițită de Domnul numai dacă va rămâne în această smerenie mântuitoare. Slava deșartă este o patimă des întâlnită printre cântăreții bisericești. În Sfânta Liturghie, dl Făgădar nu a încercat niciodată să epateze, să atragă atenția sau să se manifeste în vreun fel anume. Simplitatea și discreția i-a înnobilat cântarea liturgică, virtuți confirmate de-a lungul anilor de toți actualii preoți care s-au șlefuit la strana unde dl Făgădar a activat.

Conchid spunând că acest veteran al strănii parohiei Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul este un model pentru actuala generație de cântăreți. Fidelitatea si dragostea față de slujbele bisericești l-au ținut decenii la rând în linia întâi a frontului, susținut din pronaosul bisericii de binecuvântata lui soție – Maria.