Dorința compulsivă de a avea ultimul cuvânt

de | mai 9, 2022

„Cel ce voiește să rămână biruitor într-o convorbire cuvântul său, să știe că suferă de boala diavolului, chiar dacă cuvântul său e adevărat. Și dacă face aceasta într-o convorbire cu cei deopotrivă cu el, va fi tămăduit poate de certarea celor mai mari. Dar dacă face așa și față de cei mai mari sau mai înțelepți, boala lui nu poate fi vindecată de oameni.” (Sfântul Ioan Scărarul, Filocalia 9, IV,41, p. 103.)

Copil, tânăr, adult sau senior, pentru om în general, a avea dreptate, a-și impune punctul de vedere, este adesea un obiectiv major; de cele mai multe ori cu intenții cât se poate de bune. Îi vedem pe cei mici cum dezbat cu părinții vizavi de anumite ascultări pe care le resping din dorința de a-și impune propria voință. Adolescenți care contestă autoritatea și se ambiționează să demonstreze eroarea de judecată a părintelui. Adulți și seniori, care, fără să țină cont de ce ar putea afla de la cei mai tineri, prin presupusa experiență de viață caută să-și impună opinia, ideile, părerile, cu orice preț. Oameni maturi care în urma unui dialog argumentat nu se îndură să lase de la ei, să cedeze chiar dacă e evident cursul discuției și cine are dreptate.

Se pune problema să renunțăm doar când nu mărturisim adevărul? Nici vorbă. Textul Sfântului Ioan Scărarul atrage atenția asupra duhului nesănătos care-l stăpânește pe tot cel ce dorește să-și impună cuvântul, să aibă ultimul cuvânt. Că e sau nu de partea adevărului, a insista, a te încăpățâna să-l convingi pe interlocutor e lucru drăcesc. Totul se agravează dacă atunci când cei din jur, constatând îndărătnicia, atrag atenția împricinatului iar acesta refuză să se oprească. Apogeul e atins când în fața superiorilor ierarhici, omul caută, cu toată ambiția, să convingă. Din nefericire, este un profil de om care atât de mult se iubește pe sine și propria cunoaștere, că, nici în fața celor cărora le este dator cu respect și supunere, nu poate să le arate fără a dori să-și impună propria cale de gândire. Despre acesta ne spune Sfântul Ioan că: „boala lui nu poate fi vindecată de oameni”.

Aici apare o problemă greu de rezolvat: „Cel ce voiește să rămână biruitor într-o convorbire cuvântul său, să știe că suferă de boala diavolului, chiar dacă cuvântul său e adevărat.” E ușor de înțeles că omul trebuie să renunțe la cuvântul său atunci când aceasta se dovedește a fi fals, dar cum se poate să i se ceară același lucru când el spune adevărul? Părintele Dumitru Stăniloae oferă o explicație: „cine voiește să-și facă biruitor cuvântul său, voiește să biruiască el pe ceilalți. Desigur, el ar putea spune că nu voiește să se impună pe sine, ci adevărul. Dar despre adevărul lui Hristos ajunge să dai mărturie trăindu-l și murind pentru El.”

Cu alte cuvinte, problema nu se pune în termenii unei logici primare, ci a logicii lui Hristos. Orice dorință de a învinge prin cuvânt, chiar în numele adevărului, are în spate gândul de a fi câștigător, de a fi cel care are ultimul cuvânt, de a fi cel care supune și nu cel supus. Din nou i se cere creștinului ceva ce lumea nu promovează. Dezbaterile politice, publice, economice, chiar inter-religioase sunt un exemplu la îndemână.

Ce înseamnă cuvintele Sfântului Ioan Scărarul? Hristos are nevoie de mărturisire nu de dezbateri sterile, de fapte iubitoare nu de exerciții sforăitoare de retorică, de spirit de jertfă nu de spoiala argumentelor dogmatizate de opinenți.

Filocalia - Glose catehetice
Filocalia - Glose catehetice
Dorința compulsivă de a avea ultimul cuvânt
Dorința compulsivă de a avea ultimul cuvânt
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-liviu-vidican-manci/" target="_self">Pr. Liviu Vidican Manci</a>

Pr. Liviu Vidican Manci

Directorul Seminarului Teologic Ortodox și lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Mai multe

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 12)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 12)

Merită să observăm că simplitatea și smerenia fac casă bună, cele două potențându-se reciproc: cu cât omul trăiește o viață mai simplă, cu atât mai ușor îi e fie smerit. Și invers: cu cât omul e mai smerit cu atât îi e mai ușor să ducă o viață simplă. Florenski...

Boala și cauzele ei

Boala și cauzele ei

„Viața este, în esență, o sfidare provizoriu a morții. Fiecare dintre celulele noastre nu se menține decât cu prețul unei lupte permanente împotriva forțelor care tind să o distrugă. Încă din tinerețe, țesuturile noastre conțin largi zone de degradare și uzură. Încă...