Sâmbătă, 24 august, în cimitirul din Năsăud şi pe valea Bichigiului au fost sfințite două monumente comemorative pentru moroşanul Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus, a transmis pentru radio „Renașterea” preotul Vasile Rus. Slujba a fost oficiată de starețul mănăstirii Dragomirești, părintele Sofronie, alături de preotul Vasile Rus.
Gheorghe Paşca s-a născut la 13 aprilie 1901 în localitatea Săliştea de Sus, judeţul Maramureş. Părinţii săi au fost Gavrilă şi Maria, aceştia având împreună 12 copii. Potrivit unor mărturii, Gheorghe Paşca a intrat în vara anului 1946 în conflict cu autorităţile ca urmare a refuzului său de a-şi preda puşca de vânătoare cu lunetă, aşa cum erau dispoziţiile legale de atunci. Căutat apoi de Siguranţa Statului, şi-a părăsit gospodăria şi s-a refugiat în munţi. Alte mărturii susţin că Paşca îi detesta pe comunişti, manifestându-se în mai multe rânduri deschis împotriva acestora. Oricum, el a devenit destul de repede un proscris pentru regimul comunist. Presiunile asupra membrilor familiei Paşca aveau să fie tot mai puternice în perioada următoare, ceea ce l-a determinat şi pe fratele său Dumitru să-şi părăsească locuinţa şi să se alăture lui Gheorghe Paşca, în 1949. Concomitent, în comuna învecinată, Dragomireşti, au fost depistate persoanele implicate în organizaţia „Lupta împotriva comunismului”, acestea fiind nevoite să se refugieze în munţi. Pentru o scurtă perioadă de timp, fraţii Paşca s-au integrat în acest grup, însă după uciderea lui Dumitru de către securişti, în februarie 1950, Gheorghe Paşca a preferat să reziste mai mult izolat sporindu-şi astfel şansele de supravieţuire. A păstrat însă legătura cu membrii acestei organizaţii, furnizându-le informaţii, arme şi muniţii până la anihilarea treptată a tuturor componenţilor grupului.
În continuare au existat mai multe tentative ale Securităţii pentru a-l captura pe Paşca, însă acesta a reuşit să le dejoace. În decembrie 1950, Securitatea a trimis-o în munţi pe Ioana Vlad, o tânără din Săliştea de Sus, pentru a-l găsi pe Paşca şi a comunica locul în care acesta se afla. Ioana era născută în 1925 şi se cunoştea de mai mult timp cu Paşca, pe care l-a sprijinit clandestin în mai multe rânduri. Acesta a lămurit-o însă să nu se mai întoarcă în sat şi să rămână alături de el. Cei doi au trăit împreună până în iunie 1953, în acest timp născându-se o fetiţă, Ioana, şi se aştepta un al doilea copil.
Au locuit mai mult într-un bordei săpat pe dealul Comarnice. Pe baza unor informaţii obţinute de la un localnic, în iunie 1953 trupele de securitate i-au împresurat pe cei doi în timp ce se aflau în acel bordei. Ioana Vlad a fost prinsă, însă Gheorghe Paşca a reuşit să scape. Ioana Vlad a trecut prin interogatoriile Securităţii şi a fost închisă la penitenciarul din Satu Mare unde, la 23 august 1953, a născut al doilea copil, pe Gheorghe. După patru luni de detenţie, Ioana Vlad a fost eliberată şi s-a reîntors acasă, fiind ţinută permanent sub observaţie. În anii ce au urmat, Gheorghe Paşca şi-a vizitat pe ascuns în mai multe rânduri familia. Securitatea supraveghea cu maximă atenţie zona în care activa partizanul, controlând şi interogând orice persoană suspectată că ar fi în legătură cu el, uneori recurgând chiar şi la tortură pentru a forţa oamenii să vorbească.
La începutul anului 1955, Gheorghe Paşca s-a stabilit într-un adăpost amenajat într-o pădure din apropierea satului Bichigiu, comuna Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud, localitate situată în partea de sud a Munţilor Ţibleş, la 23 de kilometri spre nord-vest faţă de oraşul Năsăud. Lui Paşca i se alăturase în primăvara acelui an un tânăr din Bichigiu, Gavrilă Rus, născut în 1934, ce dezertase din armată în timpul efectuării stagiului militar, fiind încorporat la o unitate de muncă. Acesta era fiul lui Mihăilă Rus, un cunoscut gospodar din localitate ce era considerat de autorităţi drept chiabur. Mihăilă Rus a fost persoana care i-a sprijinit constant pe cei doi fugari, aprovizionându-i permanent cu alimente şi cu cele necesare traiului în pădure. Pentru acest lucru el a fost arestat şi torturat de Securitate la Năsăud. Se cunoaşte că Securitatea a organizat în zona satului Bichigiu o amplă acţiune pentru prinderea şi lichidarea celor doi fugari. În ziua de 5 februarie 1956, mai multe cadre operative însoţite de trupe de la Batalionul de Securitate din Floreşti-Cluj au fost deplasate şi desfăşurate pentru blocarea şi cercetarea zonei. Acţiunea s-a desfăşurat cu rapiditate şi partizanii au fost luaţi prin surprindere. În urma confruntării armate Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus au fost ucişi prin împuşcare. Cadavrele celor două victime au fost transportate în aceeaşi zi la sediul Securităţii din Năsăud, unde au fost ţinute vreme de câteva zile pentru a putea fi văzute de localnici, fiind apoi îngropate în cimitirul oraşului.
Cele două monumente funerare au fost ridicate de către Gheorghe Rus,vărul lui Gavrilă Rus ucis în buncărul de pe valea Bichigiului alături de Gheorghe Paşca.
La sfinţirea celor două monumente a participat profesorul Gheorghe Petrov, de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, cel care a condus acţiunile de căutare a osemintelor celor doi luptători anticomunişti în anii 2014 şi 2017 în cimitirul din Năsăud. Din păcate nu s-au descoperit elemente care să presupună sau să indice prezența mormântului comun pe locul verificat. Există posibilitatea reală ca mormântul căutat să fi fost afectat, parțial sau chiar în întregime, de înhumările ce s-au practicat în perimetrul vizat în ultimele șase decenii dar rămân aceste două monumente să dea mărturie despre curajul lor de a se împotrivi abuzurilor regimului bolşevic din anii 50.
La sfinţire a participat şi Televiziunea Română prin reputatul regizor Alexandru Munteanu, cel care a condus echipa care a cules imagini pentru filmul documentar pe care îl realizează despre lupta moroşanului Gheorghe Paşca în cadrul seriei Arheologia Crimei ,film care va fi difuzat în această toamnă. De asemenea au participat rude ale celor doi luptători anticomunişti Gheorghe Paşca şi Rus Gavrilă din Bichigiu şi din Săliştea de Sus alături de domnul profesor Ştefan Bachiş, de la Colegiul Economic din Năsăud care susţine în acest an o teză de doctorat pe tema rezistenţei anticomuniste din judeţul Bistriţa-Năsăud.
Preot Rus Vasile
