Dragostea, cel mai bun combatant al bolii păcatului și singurul motiv al unirii cu Hristos

de | iul. 19, 2020 | Spiritualitate

În Duminica a 6-a după Rusalii citim din Sfânta Evanghelie după Matei despre vindecarea slăbănogului din Capernaum (Matei 9, 1-8). O narațiune foarte cunoscută, întrucât se citește la Sfânta Liturghie de două ori pe an (în Postul Mare și vara) în care întâlnim expusă de către Iisus raportarea directă dintre păcat și boală (suferință).

Pe lângă aceasta, ceea ce observăm în derularea evenimentului este evidențierea solidarității și a comuniunii necesare în viețuirea omului pe pământ. Iisus îl vindecă pe paraliticul adus la el „văzând credința lor”, adică a celor patru prieteni care l-au înfățișat înaintea Sa.

Mântuitorul Hristos nu deschide și nu are nici un dialog cu cel în cauză, nu îl chestionează și nu apreciază în nici un fel viața lui, ci doar remarcă credința și dragostea apropiaților săi, care îi doreau cu orice preț vindecarea.

Toată lucrarea Sa asupra lumii și a omului, Hristos a rânduit să fie săvârșită prin relaționarea dintre oameni. „Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Dumnezeu nu stabilește relații individuale cu oamenii, susceptibile de egoism și mărire personală, ci Își dorește relații comunitare, cu oameni care se adună și lucrează împreună spre binele lumii și a semenilor. Buna înțelegere între oameni primează înaintea oricărei relaționări cu Dumnezeu: „Dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24).

Acesta este motivul pentru care Hristos a întemeiat Biserica, adică o comunitate de oameni, care ființează împreună și care ajung cu El în comuniune prin conlucrarea și mijlocirea cu semenii lor instituiți sacramental prin hirotonie: episcopii și preoții. Nu există individualisme și relații personale separatiste cu Hristos, așa cum cred unii în latura confesională protestantă, ci comuniune și solidaritate între oameni și relaționarea acestora cu Hristos în cadrul Bisericii, așa cum ne învață Sfânta Scriptură. Nașii la Botez și la Cununie, mijlocirile sfinților prin rugăciune, legătura spirituală cu cei trecuți la Domnul, viețuirea în familie între soț, soție și copii, sunt exemple de comuniune interumană în Biserica creștină a lui Hristos.

Solidaritatea oamenilor în rugăciune, post, milostenie și în orice facere de bine este covârșitoare în vederea îndeplinirii perspectivei duhovnicești a lumii. Iisus l-a vindecat pe slăbănog exclusiv pentru credința și meritele prietenilor săi, care au constituit o comunitate, nu pentru ce a făcut el personal. De aceea, în Biserica întemeiată de Hristos puterea lui Dumnezeu este transmisă și pusă în „vase de lut”, adică în ființa și responsabilitatea oamenilor slujitori, care pot fi preoți sau laici. Pericopa de azi se încheie cu cuvintele edificatoare: „Iar mulțimile văzând acestea, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu Cel care dă oamenilor asemenea putere” (Matei 9, 8).

Duminica a 6-a după Rusalii este în acest an dedicată și Sfinților Părinți de la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451, care au apărat credința ortodoxă a Bisericii lui Hristos. Aceștia au subliniat că Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat în același timp și aceeași Persoană, combătând erezia monofizită care susținea că El a fost doar Dumnezeu. Sinodul IV ecumenic a fost unul dintre cele mai importante și influente sinoade din istoria Bisericii, având un rol determinant în cristalizarea și afirmarea învățăturii adevărate a lui Hristos, care asigura mântuirea oamenilor și a lumii întregi. Numai Hristos Dumnezeu și Om (Homo Deus) este cu adevărat Mântuitor al oamenilor, unind în sine în mod neîmpărțit și nedespărțit, neamestecat și neschimbat dumnezeirea și omenitatea. Iar mântuirea este unirea omului cu Dumnezeu în comuniune de viață.

Prin urmare, scopul creștinului în această viață nu este doar să devină mai bun sau o persoană morală în societate, ci să se unească cu Hristos într-o comuniune de viață și trăire cu El, fiind unica variantă de salvare și împlinire. Această învățătură l-a făcut pe un părinte să afirme: dacă cineva mi-ar demonstra într-un fel sau altul că adevărul și dreptatea este în altă parte decât Hristos, eu aș alege fără ezitare să fiu cu Hristos. Aceasta este dragostea, esența vieții creștine, despre care Sfântul Pavel spune că nu cade niciodată (I Corinteni 13, 8), cel mai bun combatant al bolii păcatului și singurul motiv al unirii cu Hristos.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/adriancherhat/" target="_self">Pr. Adrian Cherhaț</a>

Pr. Adrian Cherhaț

Inspectorul de religie al județului Bistrița-Năsăud

Ultimele articole

Părintele Nicolae Steinhardt

Părintele Nicolae Steinhardt

Cel despre care vă propun să vorbim astăzi este deopotrivă o personalitate culturală, cât și eclesiastică de prim rang a spațiului românesc. Născut la data de 12 iulie 1912 într-o familie evreiască, Nicu Aureliu Steinhardt, ce va deveni ulterior cunoscut ca monahul...

Semnificația Anului Nou Bisericesc

Semnificația Anului Nou Bisericesc

Spre deosebire de anul civil, care începe pe 1 ianuarie, anul bisericesc începe pe 1 septembrie, pentru că, după vechea tradiție, în această zi s-a început creaţia lumii şi tot în această zi şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. În sinagoga din Nazaret,...

Dumnezeu ne așteaptă cu iubire, dar nu fără mustrare

Dumnezeu ne așteaptă cu iubire, dar nu fără mustrare

Atunci când ajungem să-L găsim, atunci când ajungem să-L cunoaștem, să-L iubim pe Mântuitotul nostru Iisus Hristos, atunci ne dăm seama ce bine ne este să fim apropae de El. Și, fiind aproape de El, o să sporim în noi pacea, liniștea și bucuria. Iar toate acestea le...

Mai multe din Spiritualitate
Maica Domnului, stâlp al credinței

Maica Domnului, stâlp al credinței

Alături de parabola fiului risipitor, momentul de după Răstignire, în care Hristos are un dialog cu Maica îndurerată și ucenicul iubit, reprezintă cu certitudine una dintre imaginile cu cel mai puternic impact emoțional ale Noului Testament. În agonia ultimelor clipe,...

Fie mie după Cuvântul Tău!

Fie mie după Cuvântul Tău!

Dacă nunta din Cana Galileii ne aduce în atenție Evanghelia Maicii Domnului, ce gravitează în jurul unui mesaj scurt, clar articulat și ne-o reliefează pe cea în cauză drept o „odighitrie”, adică o călăuzitoare, cu mult înainte de apariția icoanei cu acest nume,...

Domnul Hristos și Maica Lui liniștesc marea zbuciumată a acestei vieți

Domnul Hristos și Maica Lui liniștesc marea zbuciumată a acestei vieți

Înţeleptul Isus, fiul lui Sirah, care ne-a lăsat o carte în Vechiul Testament, în cartea sa, în capitolul 40, de la versetul 1, până la versetul 6, dă glas acestui simţământ pe care-l avem noi toţi, cum că, în această viaţă, călătorim pe-o mare care niciodată nu are...

Maica Domnului și feminismul

Maica Domnului și feminismul

Vă propun astăzi să medităm la doi termeni-cheie, ai unui discurs ce ar putea deveni des uzitat în spațiul teologic și cel social: Maica Domnului și feminism. Trăim într-o societate în care, de câteva decenii, dacă nu chiar de mai bine de un secol, rolul femeii a...

Maica Domnului, mijlocitoare pentru noi la Fiul ei

Maica Domnului, mijlocitoare pentru noi la Fiul ei

Vă propun să pornim astăzi în înțelegerea Maicii Domnului și a acțiunilor ei de la compararea a două episoade evanghelice: ispitirea din Carantania și nunta din Cana Galileii. Personajul principal al amândurora este Hristos. Și într-o parte, și în alta, este contactat...

Maica Domnului, model de leadership

Maica Domnului, model de leadership

Prin modul ei de a se comporta ca mamă și femeie, dar și prin felul ei de a îmbina dragostea cu delicatețea și discreția, Maica Domnului a fost și un adevărat model de leadership. Unul aparte, ce ar avea multe de spus societății noastre, dacă ar fi luat în...