Feodor M. Dostoievski:
„Dragostea pentru omenire este chiar cu totul de neimaginat, de neînțeles, este absolut imposibilă, dacă nu este însoțită de credința în nemurirea sufletului omenesc. Iar cei care, după ce i-au răpit omului credința în nemurirea sa, vor s-o înlocuiască, drept scop suprem al vieții, cu „dragostea față de omenire” sădesc în inima celui ce și-a pierdut credința doar germenele urii pentru omenire.”





