Dragi ascultători, continuăm să răspundem la întrebarea despre Drumul Crucii, astăzi vorbind despre stația a noua la care comemorăm a treia cădere a Mântuitorului sub povara crucii.
Trei este prin excelență numărul omului, chip al Dumnezeului treimic. Când trei încercări nu reușesc să asigure reuşita unei acţiuni trebuie să știi să accepți asta. Astfel a procedat Iisus în Grădina Ghetsimani când s-a rugat să treacă (de la El) paharul pătimirii (Mt. 26, 39-44) sau Pavel când a dorit să îndepărteze acel ghimpe din trupul său: „Şi pentru ca să nu mă trufesc cu înălţimea descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul să-l îndepărteze de la mine şi mi-a zis: îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune” (II Cor. 12, 7-9). Pilat încearcă de trei ori să-l elibereze pe Iisus, apoi renunță (Lc. 23, 14-24).
Se pare că Domnul Însuși vrea ca după trei încercări să renunțăm, de vreme ce în pilda cu smochinul sădit în vie, stăpânul, venind să caute rod în trei ani consecutivi și negăsind, îi poruncește vierului să-l taie (Lc. 13, 6-7). Pe aceeași linie Biserica acordă de trei ori credit celor ce-și doresc o familie, admițând până la a treia căsătorie. De asemenea, reglementările vieții călugărești prevăd ca „monahul, de va lăsa călugăria şi va fugi în lume”, să fie căutat și adus înapoi în mănăstire. „De va fugi a doua şi a treia oară, să i se facă tot aşa. Iar de va fugi a patra oară, atunci să-l lase să meargă unde va vrea, să-şi poarte singur răutatea sa”.
Domnul ne învață să acordăm aproapelui trei șanse, precum în pilda rostită de El despre lucrătorii tocmiţi la vie la care stăpânul trimite în trei rânduri slugi pentru a i se da ceea ce i se cuvine înainte să intervină (Mc. 12, 1-9). E firesc, deci, ca din Constituțiile apostolice să aflăm că cel căzut în păcate grele era mustrat şi exclus temporar din comunitate de episcop pentru a-i provoca pocăinţa, fiind în acelaşi timp chemat de acesta la întoarcere şi schimbare. Dacă după trei chemări şi întrevederi acesta nu-şi vine în sine (Lc. 15, 17), e respins şi tratat ca un păgân.
