Dragi ascultători, continuăm să răspundem la întrebarea despre Drumul Crucii, astăzi vorbind despre stația a șasea la care comemorăm ștergerea de către Veronica a feței însângerate a Domnului.
La stația a șasea ar fi locul tradiţional al casei Sfintei Veronica, de unde această nobilă doamnă a venit cu o pânză curată, înmuiată în apă rece, cu care a şters faţa dumnezeiescului Învăţător, acoperită cu sânge şi cu praf. Chipul lui Iisus s-a imprimat pe acea pânză care va fi cunoscută ulterior ca mahrama. Tradiţia spune că Veronica este femeia care timp de doisprezece ani avusese scurgere de sânge şi s-a vindecat prin atingerea de veşmintele Mântuitorului (Lc. 8, 43-48). Tot din tradiţie aflăm că Veronica a fost invitată la Roma de către împăratul Tiberiu (14-37 d.Hr.), care era afectat de o boală gravă şi, doar privind la chipul lui Hristos de pe mahramă s-a vindecat. Nu întâmplător una dintre rugăciunile din rânduiala sfinţirii icoanelor Domnului nostru Iisus Hristos se referă la o altă întâmplare similară arătând că Domnul „a zugrăvit icoana cea nefăcută de mână a preacuratului Său chip, punând mahrama pe sfânta Sa faţă şi a trimis-o lui Avgar, domnul Edesei, şi prin ea l-a vindecat de neputinţa lui; şi tuturor care se apropiau de ea cu credinţă şi i se închinau le da, prin minuni, nenumărate vindecări şi multe faceri de bine”. Dacă această rugăciune din Orientul creștin evidențiază puterea vindecătoare a mahramei, o rugăciune din Occidentul creștin pune în gura Domnului aceste cuvinte de reproș adresate conaționalilor săi: „Pentru toate câte am suferit pentru voi nu am primit decât un act de caritate, prin sfânta Veronica ce mi-a şters faţa cu o batistă pe care chipul meu a rămas imprimat prin al Meu sânge”.
