Dragi ascultători, continuăm să răspundem la întrebarea despre Drumul Crucii, astăzi vorbind despre stația a șaptea la care comemorăm a doua cădere a lui Iisus sub povara crucii.
În Ierusalim stația a șaptea se află la intersecția dintre Drumul Crucii și principala arteră comercială din Orașul Vechi. Aceasta s-a întâmplat pentru că în anul 135 când împăratul Roman Hadrian a șters de pe față pământului Ierusalimul și a construit un oraș nou de tip roman, Aelia Capitolina, drumul principal din acesta, numit Cardo Maximus, care îl traversa de la răsărit spre apus era tocmai acesta, iar comercianții în mod firesc și-au așezat magazinele aici. În acest loc se află un paraclis ridicat în 1875 unde este păstrat un fragment de coloană, un monolit din piatră roşie, parte a unui tetrapilon de la punctul în care Cardo Maximus trecea pe aici. În vremea lui Iisus aici se afla poarta care permitea ieșirea din oraș spre locul unde se făceau răstignirile, Golgota. De aceea pe o inscripţie de deasupra capelei aflată aici citim „Poarta Judecăţii”. Era poarta veche a cetăţii despre care pomenește Neemia (12, 39). Uneori, în Roma, o copie a sentinţei la moarte era fixată sus pe poarta cetăţii, când persoana condamnată era condusă în afara zidurilor. Probabil, în Ierusalim s-a procedat similar pentru Iisus. O copie a sentinţei de moarte pronunţată împotriva „Regelui iudeilor” era, potrivit obiceiului, ataşată uneia din coloanele exterioare ale porticului, din care cauză i s-a dat de către creştini acestei porţi numele de Poarta Judecăţii. A şaptea staţie ne aminteşte de cuvintele Scripturii: „Extra portam passus est” (A suferit moarte în afara porții cetăţii). Prin această poartă, Domnul a părăsit cetatea întărită cu ziduri şi S-a îndreptat spre locul de răstignire, nu înainte de a cădea încă o dată sub povara crucii.
Este un mare privilegiu să îngenunchezi aici, unde Domnul S-a prăbuşit sub povara păcatelor noastre.
