Dragi ascultători, continuăm să răspundem la întrebarea despre Drumul Crucii, astăzi oprindu-ne la stația a douăsprezecea unde comemorăm Înălțarea Crucii și Moartea Domnului pe Cruce.
Antifonul al 12-lea de la Denia din Joia Mare pune în gura Domnului următoarele cuvinte: „Acestea zice Domnul către iudei: Poporul Meu, ce am făcut vouă ? Sau cu ce v-am supărat ? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curăţit, pe bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul meu, ce am făcut vouă ? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit ? În loc de mană, cu fiere, în loc de apă, cu oţet”. Domnul N-a rostit aceste cuvinte de reproș, dar conștiința noastră vinovată I le atribuie. Însă când omul e cu adevărat credincios, el vede o altă fațetă a Celui Răstignit. În apropiere de Ierusalim, un tânăr monah, cel care va ajunge mai târziu Sfântul Porfirie, episcopul Gazei (26 februarie), a dus o viaţă de nevoinţe ascetice şi duhovniceşti într-o peşteră, timp de cinci ani. După aceea picioarele lui Porfirie s-au îmbolnăvit, şi nu mai putea să meargă. Dar cu toate acestea, târându-se pe genunchi, el continua să meargă la Sfintele Slujbe ale Bisericii. În ce chip fericitul s-a făcut sănătos i-a destăinuit lui Marcu, ucenicul său: „Fiind eu la privegherea de sâmbătă spre duminică cea de toată noaptea, în biserica cea mare a Sfântului Mormânt, am căzut bolnav şi, neputând răbda, am mers şi m-am culcat lângă Golgota. De durere mare eram ca într-o vedenie, privind pe Mântuitorul nostru pironit pe Cruce şi era acolo un tâlhar cu El, pe altă cruce. Apoi am început a striga (precum tâlharul cel bun): „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta” (Merită observat că nu I-a cerut vindecarea trupească, ci ceva mult mai important, Împărăția Cerurilor). Iar Mântuitorul a zis către tâlhar: „Pogoară-te de pe cruce şi-l vindecă de durerile trupeşti, precum şi Eu te-am vindecat de cele sufleteşti”. Iar tâlharul, pogorându-se de pe cruce la mine, m-a cuprins şi m-a sărutat, apoi m-a ridicat de la pământ, zicându-mi: „Vino la Mântuitorul!”. Apropiindu-mă eu de Domnul, l-am văzut pogorât de pe cruce, grăind cu mine: „Primeşte lemnul acesta şi-l păzeşte”. Iar eu, primindu-l, am început a purta Crucea lui Hristos şi venindu-mi în fire, m-am făcut sănătos, ca şi cum n-aş fi fost niciodată bolnav”.
