Una dintre marile slăbiciuni ale omului este lipsa de unitate între ceea ce arată în afară și ceea ce trăiește înlăuntru. Dubla personalitate – a fi într-un fel la vedere și altfel în ascuns – ruinează încrederea și arată lipsă de sinceritate și de noblețe sufletească.
Sfânta Scriptură ne avertizează: „Nimeni nu poate sluji la doi domni” (Matei 6, 24). Omul cu dublă personalitate trăiește într-o permanentă nehotărâre, mințindu-i pe ceilalți și, mai grav, amăgindu-se pe sine.
Din perspectiva bunelor maniere, dublul limbaj și comportamentul duplicitar sunt contrare oricărei educații adevărate. Un om politicos și integru este consecvent în cuvânt, în atitudine și în fapte. Sfântul Apostol Iacov spune: „Omul cu inima împărțită este nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1, 8).
Sfinții Părinți au numit această neconcordanță „fățărnicie”. Sfântul Ioan Gură de Aur avertiza: „Cel fățarnic se teme de ochii oamenilor, dar nu de ochii lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, cel cu dublă personalitate își construiește o mască pentru societate, dar sufletul său rămâne gol și neliniștit.
În familie și în societate, dubla personalitate rupe încrederea. Soțul, prietenul sau colegul care se arată într-un fel și trăiește altfel devine o sursă de confuzie și de dezamăgire. În schimb, omul sincer, același în fața tuturor, aduce siguranță și armonie.
Roadele autenticității sunt pacea interioară și respectul celor din jur. Cuvântul lui Hristos ne dă direcția: „Cuvântul vostru să fie: Da, da; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea de la cel rău este” (Matei 5, 37).
De aceea, să fugim de dubla personalitate și să cultivăm unitatea dintre ceea ce gândim, ceea ce simțim și ceea ce facem. Numai omul sincer și consecvent, același în ascuns și la vedere, arată adevăratele bune maniere și trăiește în lumina lui Dumnezeu.
