Mântuitorul nostru Iisus Hristos Se revelează pe Sine lumii ca adevărata Lumină, însă această prezență divină lucrează în mod tainic și ca un foc al sfințeniei care ne cercetează adâncul sufletului, a explicat Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul duminică, 17 mai 2026, în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
Tâlcuind modul în care harul dumnezeiesc interacționează cu libertatea umană, ierarhul a arătat că reacția noastră în fața sfințeniei depinde exclusiv de starea inimii în care primim această lumină: în timp ce pe cel drept îl bucură și îl luminează, pe cel împietrit în păcat îl mustră și îl tulbură, lăsând neschimbată dragostea lui Dumnezeu.
„Același foc al lui Dumnezeu și luminează și bucură pe cei drepți, iar pe cei care trăiesc în întunericul spiritual îi arde. Iată că focul dumnezeiesc are efecte diferite. Deci același foc dumnezeiesc pe unii îi iluminează, iar pe alții îi arde, așa cum putem să înțelegem dintr-o analogie cu Soarele. Ne gândim că căldura soarelui, de exemplu, ceara o topește, în schimb lutul sau pământul îl întărește, îl împietrește. Deci nu că soarele s-ar schimba, ci iată că efectul căldurii soarelui este diferit în funcție de materia care îl primește. Și așa se întâmplă și cu sufletele oamenilor în Noul Testament: Domnul nostru Iisus Hristos este descoperirea lui Dumnezeu ca foc care în primul rând luminează, dar și Lumina lui Hristos produce efecte contrare sau diferite în funcție de cum se poziționează omul, fiecare om, față de Domnul Hristos.”
Referindu-se la pericopa evanghelică a Duminicii a VI-a după Paști, a Vindecării orbului din naștere, ierarhul a subliniat că prezența Mântuitorului are darul de a scoate la iveală adevărul interior din fiecare om, întocmai ca o lumină aprinsă într-o cameră întunecată, care nu creează praful, ci doar îl face vizibil. Astfel, orbul nu a primit doar vederea trupească, ci a parcurs un drum duhovnicesc complet care s-a împlinit nu printr-o simplă credință teoretică, ci prin închinare și adorare curată, o rânduială mistică pe care o regăsim neschimbată și în taina Sfântului Botez.
„Când aprindem lumina în cameră, praful sau murdăria devin vizibile; până atunci nu le-am văzut pentru că era întuneric. Însă nu lumina produce praful sau murdăria, ci doar le descoperă, doar le arată. La fel și prezența lui Hristos, care este lumina cea adevărată, prezența Lui descoperă adevărul interior din om, din inima omului. […] Credința orbului vindecat este urmată de închinare, de adorare. Și vreau să ne amintim că în slujba Botezului, în partea de început, ultima întrebare a preotului este: «Și te închini Lui?», iar răspunsul este: «Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii celei de o ființă și nedespărțite». Cu asta se încheie pregătirea catehumenului pentru botez, nu doar cu mărturisirea credinței, ci cu închinarea, cu adorarea. Deci orbul din Evanghelie a primit Lumina lui Hristos și a ajuns la credință și la adorarea sau închinarea lui Dumnezeu.”
La Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie oficiată de Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului au slujit și un sobor de preoți și diaconi.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Catedralei Mitropolitane, dirijat de Sergiu Stanciu.
La slujbă au participat numeroși credincioși clujeni, mulți dintre ei urmărind Sfânta Liturghie în fața Catedralei, în Piața Avram Iancu.
Foto: Dragoș Stroian
Mai multe fotografii aici
