Duminica Ortodoxiei la catedrala Episcopală Sfânta Treime din Baia Mare

de | mart. 6, 2023

Duminică, 5 martie 2023, Duminica Ortodoxiei, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în mijlocul unui frumos sobor de preoţi şi diaconi şi a unei mari mulţimi de tineri şi adulţi, purtând icoane în mâini, şi înălţând rugăciuni de ajutor şi mulţumire lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfinţilor. Sfânta Liturghie s-a încheiat cu o procesiune în jurul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”.

„După prima săptămână din Sfântul şi Marele Post al Paştilor, pe care am petrecut-o în stare duhovnicească de nevoinţă, de multă evlavie şi rugăciune sporită prin participarea la Canonul Sfântului Andrei Criteanul şi spoi a Liturghiei Darurilor înainte Sfinţite, iată, în prima duminică din Post, Sfinţii Părinţi au rânduit să fie sărbătoarea Ortodoxiei întregi, a Ortodoxiei universale”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Şi anume, ziua în care ne mărturisim credinţa în chip plenar, prin rostirea simbolului de credinţă niceo-constantinopolitan şi prin purtarea în procesiune a Sfintelor Icoane, care este suprema expresie a icoanei iubirii lui Dumnezeu arătată către lume. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, Fiul Cel Unul Născut L-a făcut cunoscut. Cine a văzut pe Fiul a văzut pe Tatăl. Icoana Fiului lui Dumnezeu Întrupat este expresia salvării şi a mântuirii umanităţii noastre din robia păcatului şi a morţii. Ne manifestăm în chip solemn în această zi, pentru că, afirmând credinţa noastră, în această stare de postire arătăm Ortodoxia ascetică, Ortodoxia Sfinţilor Părinţi, care, în mod inspirat, toate le-au rânduit: şi slujbele, şi iconografia, şi imnografia, pentru ca să fie mântuitoare. Prin auz ne sfinţim trupul nostru, iar prin privirea şi cinstirea sfintelor icoane sfinţim sufletul nostru, care se luminează odată cu parcurgerea perioadei postului şi prin mărturisirea sfintei şi dreptei noastre credinţe”, a spus Preasfințitul Părinte Iustin.

Sfânta Liturghie Arhierească

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, vicar administrativ, Protos. Serafim Bilţ, eclesiarh, Pr. Viorel Bud, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector şcolar pentru Religie, Pr. Drd. Claudiu Ciscai, dohovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Ionuţ Pleş, Pr. Adrian Morar, referent al Sectorului social-filantropic şi misionar, Pr. Dr. Valeriu Mircea Vana, responsabilul Agenţiei de turism şi pelerinaje „Pelerinul Creştin”, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Dumitru Botiş, inspector al Sectorului social filantropic, Diac. Ioan Onuţ Păcurar, referent secretariat, Diac. Vasile Petru Bud, Diac. Vlad Nechita, Ipod. Vasile Pop. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” dirijat de Prof. Paula Simionca, şi Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois. La Chinonic a cântat o priceasnă adecvată Postului Mare preoteasa Ioana Botiş, farmacistă. Alături de credincioşi s-a aflat primarul Băii Mari, Cătălin Cherecheş.

Cuvântul de învăţătură

Cuvântul de învăţătură la această Sfântă Liturghie a fost cel transmis de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin Pastorala din prima duminică din Postul Mare, numită şi Duminica Ortodoxiei. Cuvântul pastoral al Sfântului Sinod a fost citit de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Dr. Casian Filip, vicar administrativ, din care vă redăm câteva fragmente:

Duminica Ortodoxiei la catedrala Episcopală Sfânta Treime din Baia Mare „Încă din perioada apostolică, Biserica a trebuit, secole la rând, să facă față ereziilor și schismelor, adică abaterilor de la adevărul de credință. Ereticii și toți cei căzuți în diverse rătăciri au făcut dezbinare între creștini, unii din neștiință, iar alții din motive personale. Pentru a opri rătăcirile, Biserica a organizat sinoade locale, iar când s-a constatat o amploare a ereziilor, au fost organizate Sinoadele Ecumenice, la care au participat ierarhi din întreaga Biserică. Astfel, începând cu primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, și până la cel de-al șaselea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anii 680-681, Biserica a formulat și statornicit adevăruri esențiale ale învățăturii de credință, precum: dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu și a Sfântului Duh, unirea firii dumnezeiești și a firii omenești prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, existența a două voințe, corespunzătoare celor două firi – omenească și dumnezeiască – în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos. Toate acestea nu au fost însă simple teorii sau formulări filosofice. Sfinții Părinți, insuflați de Dumnezeu, au înțeles că orice învățătură de credință are legătură directă cu mântuirea sau dobândirea vieții veșnice (cf. Matei 5, 19). „Dacă Hristos nu este Dumnezeu, El nu mă poate îndumnezei pe mine”, spunea Sfântul Atanasie cel Mare.

În secolul al VIII-lea a apărut o nouă rătăcire, conform căreia cinstirea icoanelor și a sfintelor moaște ar fi o idolatrie. În fața acesteia, reprezentanți de seamă ai Bisericii au arătat că icoanelor nu li se aduce un cult de adorare, ci, prin cinstirea lor, sunt venerate persoanele sfinte, pictate, înfățișate pe ele. Nu se cinstește materia din care sunt confecționate icoanele, ci sfinții pe care îi reprezintă icoanele. Lucrări de mare valoare istorică și artistică au fost adunate și date pradă focului. În această perioadă, mulți ierarhi, călugări, preoți și credincioși, care mărturiseau dreapta cinstire a sfintelor icoane, au fost mutilați, exilați și chiar uciși. Numeroase mănăstiri au fost incendiate, dărâmate sau transformate în cazărmi. Pictura și mozaicurile au fost distruse sau acoperite cu tencuială. În timpul lui Leon al IV-lea Hazarul (775-780), mulți demnitari care cinsteau icoanele au fost destituiți, maltratați sau trimiși la mănăstiri și călugăriți forțat. De asemenea, și împărăteasa Irina a fost exilată fiindcă cinstea icoanele și era de partea celor care apărau cultul icoanelor.

În anul 780, după moartea lui Leon al IV-lea, împărăteasa Irina a devenit regentă a fiului ei minor, Constantin al VI-lea (780-797). Prin grija ei a fost organizat, sub președinția Patriarhului Tarasie al Constantinopolului, cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, în Biserica Sfânta Sofia din localitatea Niceea, în anul 787, și a fost restabilit cultul cinstirii icoanelor. Au participat 343 de episcopi, la care s-au adăugat reprezentanți de seamă din rândul călugărilor și al preoților de mir.

La acest sinod a fost formulată următoarea învățătură de credință: „Păzim neschimbate toate tradițiile bisericești scrise sau nescrise încredințate nouă, în care se află și întipărirea iconică prin zugrăvire, care este înDuminica Ortodoxiei la catedrala Episcopală Sfânta Treime din Baia Mare acord cu istoria propovăduirii evanghelice, spre încredințarea faptului că înomenirea lui Dumnezeu-Cuvântul a fost adevărată, și nu închipuită, aducându-ne și nouă un folos asemănător. […] Astfel stând lucrurile, mergând pe calea împărătească și urmând învățăturii de Dumnezeu insuflate a Sfinților noștri Părinți, precum și Tradiției Bisericii sobornicești, deoarece recunoaștem că aceasta este a Sfântului Duh, Care sălășluiește în ea, hotărâm cu toată exactitatea și grija ca, asemenea modelului cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, tot așa să fie înălțate cinstitele și sfintele icoane, fie din culori sau din mozaic sau din orice alt material potrivit, în sfintele lui Dumnezeu biserici, pe sfintele vase și pe veșminte, pe ziduri și pe lemn, în case și lângă drumuri; [și anume] icoana Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfintei Născătoare de Dumnezeu, a cinstiților îngeri și a tuturor sfinților și cuvioșilor bărbați. Căci cu cât mai des vor fi văzuți aceștia prin reprezentarea iconică, cu atât mai mult cei care privesc la acestea vor fi ridicați să-și amintească și să dorească prototipurile și să le dea sărutare și cinstita venerare. Nu însă adevărata adorare, care, după credința noastră, se cuvine numai dumnezeieștii firi, ci ca aceea adusă chipului cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, Sfintelor Evanghelii și celorlalte obiecte de cult sfinte; pentru cinstirea lor se vor aduce tămâieri și se vor aprinde lumini, după binecinstitorul obicei al celor de demult. Căci cinstirea [acordată] icoanei trece la prototip, iar cel care se închină icoanei se închină ipostasului zugrăvit în ea”.

Sfântul Teodor Studitul, starețul Mănăstirii Studion, precizează foarte clar că cinstirea icoanei lui Hristos se îndreaptă către Persoana lui Hristos: „Icoana lui Hristos nu este altceva decât Hristos, evident afară de diferența de substanță, cum s-a arătat deja de mai multe ori. De aceea și închinarea ei este o închinare la Hristos, întrucât nu este închinat ceva din materia icoanei, ci numai Hristos, Cel asemănat în ea. Iar cele ce au o singură asemănare au și o singură închinare”.

Procesiunea cu icoane

Credincioşii din Catedrală au pornit, la sfârşitul Sfintei Liturghii, într-o procesiune în jurul Catedralei, cu icoane în mâini, împreună cu întreg soborul slujitor din această duminică importantă pentru dreapta credinţă. Procesiunea s-a încheiat pe esplanada Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, unde au fost rostite câteva ectenii şi otpustul, adică fomula de încheiere a Sfintei Liturghii.  Deşi pe un frig de 1-2 grade C, mulţimea credincioşilor a cinstit aşa cum se cuvine Duminica Ortodoxiei, prin venerarea sfinţilor de pe icoanele pe care le purtau în mâinile lor.

Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

Mai multe poze aici:

 

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA