Dumitru Caracostea – Critic, istoric literar și folclorist român

Critic, istoric literar și folclorist român. Este considerat a fi, alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mari stiliști ai literaturii române. Acesta a fost Dumitru Caracostea.

S-a născut la 10/22 martie 1879, la Slatina, Olt. Acesta a avut o descendență aromână. Și-a început studiile la Slatina, pe care le-a continuat la Colegiul ,,Sf Sava” din București. După aceea a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din București, unde și-a luat licența în 1908. A fost elevul lui Titu Maiorescu, Ion Bianu și Ovid Densusianu.

Influența acestora a fost hotărâtoare asupra formării sale științifice. În 1909 a obținut o bursă de studii la Viena, unde a lucrat sub conducerea directă a lui W. Meyer-Liibke. În 1913 a susținut două doctorate: unul în filosofie, celălalt în filologie romanică. Odată cu izbucnirea războiului (1914) s-a întors în țară. Între 1914 și 1925 a fost profesor de liceu. A predat cursuri și la Universitatea din București, mai întâi ca docent la catedra lui Ion Bianu, apoi, din 1930, ca profesor titular la catedra de istorie a literaturii române moderne și folclor. Tot în același an a fost primit ca membru corespondent al Academiei Române, iar în 1938 devine membru titular.

A colaborat la revistele Convorbiri literare, Adevărul literar și artistic, Flacăra, Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Viața românească ș.a. .

Activitatea sa literară și științifică s-a orientat în două direcții: studiile de folclor (Miorița în Moldova, Muntenia și Oltenia, 1924) și exegeza operei eminesciene (Arta cuvântului la Eminescu, 1938; Creativitate eminesciană, 1943). Expresivitatea limbii române reprezintă un important studiu de stilistică literară. Lucrările sale asupra baladei populare (Balada poporană română, 1932-1933) au fundamentat o nouă metodă de cercetare, aceea a geografiei folclorice. Comentariile eminesciene s-au distins prin dubla perspectivă pe care le-au urmat: una dinamică (geneza poemelor) și alta statică (arta cuvântului) . Prin orientarea principală a spiritului, Caracostea a  aparținut mișcării moderniste.

Acesta a primit Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului.

Prin Caracostea, critica și istoria literară românească interbelică au atins un punct maxim în efortul lor de înnoire; ritmul pe care l-a imprimat acestui proces a fost însă prea abrupt și prea precipitat pentru a fi provocat ecouri și a se fi înrădăcinat în opinia publică a momentului. Astfel că meritul înnoitorilor avea să fie atribuit mai mult altora, cu pasul mai scurt, dar mai sigur.

A murit la data de  2 iunie 1964 la București.

 

Surse:

Titu Popescu, D. Caracostea – un critic modern, Cluj, Editura Dacia, 1987.

Ioana Bot, D. Caracostea, teoretician și critic literar, București, Editura Minerva, 1999; ediția a II-a revăzută și adăugită, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2001.

Lucian Chișu, Activitatea lingvistică a lui Dumitru Caracostea, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 1998.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Dumitru Caracostea - Critic, istoric literar și folclorist român
Loading
/
Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai mari și mai populari sfinți ai Bisericii. Numit al doilea Înaintemergător, prieten și laudă a apostolilor (Acatist), întâi stătător al ierarhilor, se bucură de o mare iubire și cinstire din partea credincioșilor, poate...

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Părintele Cleopa Ilie a fost unul dintre marii duhovnici ai Moldovei, care, mânat de dorința de a face bine, și-a dedicat întreaga viață rugăciunii și pocăinței, ajutând și pe alții să dobândească harul primit de la Dumnezeu. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar...

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul și harisma bucuriei

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul și harisma bucuriei

„Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși”, va spune Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul. Și aici este sursa bucuriei, harisma interpretată de cuvios drept un...

Protoiereul Alexie Toth – sfântul emigranților|EPISCOPUL BENEDICT

Protoiereul Alexie Toth – sfântul emigranților|EPISCOPUL BENEDICT

Credinţa este un dar, o putere și un far călăuzitor, dar este și o căutare permanentă. Ceea ce înseamnă că are un dublu caracter, pe de o parte, este ceva stabil, fix și sigur, iar, pe de altă parte, are o înfăţișare mișcătoare, în sensul unei neliniști, cercetări sau...

PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN (10 februarie 1930 – 22 noiembrie 2007)

PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN (10 februarie 1930 – 22 noiembrie 2007)

Părintele Ioanichie Bălan este unul dintre cei mai cunoscuți călugări-cărturari din întreaga țară, un impresionant număr de creații proprii ale acestuia văzând lumina tiparului între anii 1980 și 2008. Părintele Ioanichie Bălan s-a născut la data de 10 februarie 1930...