Edward Jenner – promotorul vaccinului

Edward Jenner este un medic britanic care a produs o schimbare uriașă în lumea medicinii. El este cel datorită căruia s-a introdus pentru prima dată în istorie vaccinul la scară largă. Pentru munca sa de pionierat este cunoscut drept  „părinte al imunologiei”. Chiar dacă el nu a inventat vaccinul, datorită lui, această metodă de prevenție a bolilor a ajuns populară.

Edward Jenner s-a născut la data de 17 mai 1749 în Berkeley. Tatăl său era cleric și a încercat să ofere o educație cât mai aleasă celor nouă copii ai săi. A studiat  în  Wotton-under-Edge la Katherine Lady Berkeley’s School și în Cirencester. În acest timp s-a îmbolnăvit de variolă, care i-a lăsat urme pe toată viața.

La vârsta de 14 ani a fost ucenicul medicului Daniel Ludlow, unde a învățat să devină chirurg. După 7 ani de ucenicie, la vârsta de 21 de ani a făcut stagiu la George’s Hospital din Londra. Încă din această perioadă cei din jurul său îl admirau pentru scrupulozitatea sa și pentru mintea sa ageră.

În anul 1773 Jenner s-a întors acasă și a devenit un medic de familie de succes. Acuratețea sa l-a făcut unul din cei mai buni medici ai vremii în Anglia. Toate acestea nu l-au oprit din a deveni și mai bun. A continuat să studieze, atât în particular, cât și la Universitatea Saint Andrews, unde a obținut doctoratul în anul 1792. În paralel era membru a două organizații medicale care promovau învățătura.

A scris multe studii despre diverse boli, însă, una din cercetările sale iese în evidență cel mai mult: popularizarea vaccinului. Metoda purta numele de „inoculare” și a mai fost practicată în China, Africa și India cu mult înainte de secolul al XVIII-lea. În anul 1670 tot haremul sultanului turcesc a fost vaccinat. În anul 1714 Emanuel Timoni trimite o scrisoare către Royal Society of London în care le spune uimit de această metodă de a preveni bolile și îi laudă eficiența. În 1721 regele a aprobat solicitarea experților să testeze această metodă pe niște prizonieri. Pușcăriașii au acceptat și au fost vaccinați. La final au rămas uimiți că toți au rămas în viață și sunt perfect sănătoși.  În același an, 1721 o epidemie de variolă a lovit orașul Boston. O parte din locuitori s-au vaccinat și la final s-a constatat că în Boston rata de mortalitate a fost de 2% în timp ce în orașe nevaccinate a fost de 14%. Exemplele de acest fel sunt multe. Metoda inoculării era practicată cu mult înainte ca Edward Jenner să vaccineze primul copil.  În anul 1796, după ce a studiat în prealabil aceste cazuri despre imunitatea corpului uman, Jenner testează teoria pe un copil de 8 ani. A luat cu seringa din pustulul unei femei recent vindecate de variolă și a injectat materialul în băiat. Acesta a făcut semne ușoare de boală, după care s-a vindecat. Astfel, a devenit imun la variolă fără a trece prin simtomele urâte ale bolii, care pot lăsa sechele și cicatrici pe viață.  Variola este un virus care a afectat umanitatea încă din preistorie.  Rata de mortalitate era între 20% și 60% pentru adulți și  de multe ori rămâneau cu cicatrici permanente în urma bolii. Iar dacă se întâmpla ca un copil să fie infectat cu virusul, rata de mortalitate era de 80%. Pentru a confirma teoria sa, câteva luni mai târziu Jenner a injectat din nou pe același băiat. De data aceasta copilul nu a avut nici un simptom. Astfel s-a confirmat din nou că metoda este eficientă.

În anul 1797 Edward a trimis un comunicat la Royal Society în care își descrie experimentul. Teoria sa a fost respinsă. În anul 1798 a venit cu mai multe cazuri de vaccinări încheiate cu succes.  Pentru că Royal Society nu era de acord cu metoda sa, a publicat oricum o broșură în care descrie descoperirile sale. În această lucrare apare pentru prima dată termenul de „vaccin”. Boala era cunoscută în acea vreme drept „vaccina”. Termenul vine din latinescul „vaca”, pentru că Jenner argumentează că variola este defapt o boală trasmisă de cai vacilor, care îi afectează și pe oameni.

În același an a mers în Londra pentru a căuta voluntari. După 3 luni, nimeni nu a vrut să fie cobai pentru un experiment care sună atât de îndrăzneț. La urma urmei, Jenner injecta niște viruși slăbiți de variolă într-un om sănătos. Suna nebunesc! Să introducă virusul într-un om sănătos, pentru ca acesta să aibă imunitate. Majoritatea comunității medicale îl ridiculizau. Ceea ce propunea el era scandalos.

Însă, încet, încet, tot mai mulți medici au devenit interesați de această metodă și le-au propus pacienților să o încerce. Tot mai mulți se convingeau de eficiența vaccinului.  În anul 1802 Parlamentul britanic i-a oferit suma de 10 000 de lire (echivalentul a 12 milioane de euro). Cinci ani mai târziu Parlamentul i-a mai oferit alte 20 000 de lire.

În anul 1788, s-a căsătorit. La acea vreme avea vârsta de 39 de ani (destul de înaintată, mai ales pentru acele timpuri). A avut patru copii. În casa sa a construit o căbănuță din lemn cu o cameră în care vaccina oamenii sărmani gratuit.  Încetul cu încetul s-a retras din viața publică. A rămas un simplu medic de țară. A trecut la cele veșnice în data de 26 ianuarie 1823 în urma unui infarct. Cu o seară înainte și-a vizitat ultimul pacient, un prieten de-al său care era pe moarte.

Edward Jenner este cel care a popularizat vaccinul. Astăzi, vaccinele au evoluat. Nu mai este folosită metoda lui Jenner. Însă, etapa lui a fost necesară pentru dezvoltarea altor metode mai eficiente. De asemenea, datorită insistențelor lui, astăzi variola nu mai face ravagii.

Surse:

John Baron, The Life of Edward Jenner, with Illustrations of His Doctrines and selections of his Correspondence,  Vol. I, Henry Colburn, Londra, 1827, pp. 1, 3-4, 10-11

https://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Jenner

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1200696/

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Edward Jenner - promotorul vaccinului
Loading
/
Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai mari și mai populari sfinți ai Bisericii. Numit al doilea Înaintemergător, prieten și laudă a apostolilor (Acatist), întâi stătător al ierarhilor, se bucură de o mare iubire și cinstire din partea credincioșilor, poate...

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Părintele Cleopa Ilie a fost unul dintre marii duhovnici ai Moldovei, care, mânat de dorința de a face bine, și-a dedicat întreaga viață rugăciunii și pocăinței, ajutând și pe alții să dobândească harul primit de la Dumnezeu. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar...

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul și harisma bucuriei

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul și harisma bucuriei

„Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși”, va spune Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul. Și aici este sursa bucuriei, harisma interpretată de cuvios drept un...

Protoiereul Alexie Toth – sfântul emigranților|EPISCOPUL BENEDICT

Protoiereul Alexie Toth – sfântul emigranților|EPISCOPUL BENEDICT

Credinţa este un dar, o putere și un far călăuzitor, dar este și o căutare permanentă. Ceea ce înseamnă că are un dublu caracter, pe de o parte, este ceva stabil, fix și sigur, iar, pe de altă parte, are o înfăţișare mișcătoare, în sensul unei neliniști, cercetări sau...

PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN (10 februarie 1930 – 22 noiembrie 2007)

PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN (10 februarie 1930 – 22 noiembrie 2007)

Părintele Ioanichie Bălan este unul dintre cei mai cunoscuți călugări-cărturari din întreaga țară, un impresionant număr de creații proprii ale acestuia văzând lumina tiparului între anii 1980 și 2008. Părintele Ioanichie Bălan s-a născut la data de 10 februarie 1930...