În cadrul acestei întâlniri radiofonice, discutăm împreună cu pr. conf. univ. dr Gabriel Viorel Gârdan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca despre efectele primei mari pandemii cunoscută în istorie, Ciuma lui Iustinian sau epidemia de ciumă bubonică. Apărută în anul 54, epidemia de ciumă bubonică a revenit în 18 valuri succesive , până în 750, cu o frecvență medie de reapariție la fiecare 11,6 ani, și și-a pus amprenta asupra unei lumi care a cunoscut schimbări majore în această epocă.
Potrivit părintelui profesor, e remarcabil faptul că o pandemie de amploarea ciumei lui Iustinian scoate în evidență vulnerabilitățile unui sistem politic și social, prin imprevizibilitatea și prin noutatea ei poate să destabilizeze politic, social și economic o societate, dar, de asemenea, poate genera mecanisme de adaptare pentru toate aceste nivele.
De asemenea, din punct de vedere social o pandemie poate produce schimbări de mentalitate majore. În cazul ciumei din secolele VI-VIII, un beneficiar important al acestor schimbări de mentalitate a fost Biserica. Atunci când oamenii au constatat că, în fața bolii, împăratul nu poate să-i apere, medicii nu au mijloace să oprească sau să limiteze boala și efectele ei asupra oamenilor, aceștia s-au întors spre Dumnezeu, spre Fecioara Maria și spre sfinți, cerându-le, invocându-le, ocrotirea și ajutorul. Este, de asemenea, interesant că într-o perioadă a construirii unor edificii publice uluitoare, ciuma a pus capăt proiectelor edilitare, cu o singură excepție: bisericile. Aceste edificii de cult nu răspundeau nevoii de a oferi spații liturgice pentru un număr mai mare de credincioși, ci erau expresia nevoii spirituale de protecție, de ocrotire. Această nevoie rămâne o constantă a existenței umane și ea revine acut în momentele de criză.
Mai multe detalii despre efectele unei pandemii precum cea pe care noi o traversăm astăzi, dar și despre mecanismele prin care ea poate fi înțeleasă, în cadrul acestei ediții a emisiunii Viața Bisericii!
Audiție plăcută!
