Traducere în limba română de Ciprian Vidican, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2020, 680 p.
Arareori se întâmplă ca o personalitate să scrie despre o alta și încă în culori pozitive. De cele mai multe ori, elitele se ignoră, se concurează, sau se critică între ele. În spațiul creștin, lucrurile par a sta, în multe situații, nițel diferit. Elisbeth Behr-Sigel și părintele Lev Gillet sunt cu certitudine două personalități de prim rang ale spiritualității răsăritene. Și unul și celălalt au reușit, prin intermediul activității lor, să facă cunoscută Ortodoxia în Occident. Și nu oricum, ci într-un mod extrem de atractiv.
Ca trăitori ai credinței, ambii au arătat cât de frumos se împlinește o viață ce este dusă în conformitate cu prescripțiile Evangheliei. Ca scriitori, au argumentat, într-o manieră elegantă și totuși fermă, adevărurile în care cred, în reviste de prim rang din spațiul ecumenic și au reușit prin aceasta să evidențieze consistența Ortodoxiei și a tradiției ce stă la baza ei.
Plecat cu mai bine de un deceniu înainte de distinsa convertită, îndrăgostită a Ortodoxiei, la întâlnirea cu Tatăl, părintele Lev va beneficia datorită eforturilor ei de o frumoasă monografie. Textul acesteia, publicat într-o primă ediție la editura Cerf din Paris în anul 1993, vine să aducă mărturie în legătură cu eleganța scriiturii și maturitatea autoarei. În același timp, oferă o biografie care, spre deosebire de multe dintre textele ce pot fi subsumate acestei categorii, nu abundă în informații expuse în mod arid, ci reconstituie viața și activitatea lui într-un mod extrem de vivace și de atractiv.
Viața lui Louis Gillet, devenit între timp părintele Lev, care a trăit între 1893 și 1980, este prezentată în amănunt în cadrul celor patru părți ale volumului. În prefața semnată de către Olivier Clement (p. 5-11), dânsul ține să accentueze faptul că:
„În această amplă lucrare, rod al unei cercetări scrupuloase conduse cu inteligență și cu multă dragoste, Elisabeth Behr-Sigel ne prilejuiește întâlnirea cu un destin. Destin al unui om frământat și genial, care, mai mult decât duhovnic, i-a fost prieten, destin totodată al unei Biserici, Biserica ortodoxă implantată în mod brutal, de o istorie tragică, în Europa de vest, prezență al cărei sens „călugărul Bisericii de Răsărit” nu a încetat să-l scruteze și să-l slujească”. (p. 5).
Apoi, în „Liminar” (p. 13-18), autoarea plasează biografia celui evocat în contextul mai larg al Ortodoxiei din Occident și vorbește despre impactul pe care biografia și lucrarea lui l-au avut.De asemenea, ține să evoce și câteva aspecte cu caracter personal, vorbind despre prima întânire cu dânsul:
„Prima mea întâlnire cu părintele Lev Gillet a avut loc la Paris, în noiembrie 1928. Mă poftise în birouașul pe care îl ocupa atunci, pe bulevardul Montparnasse, nr. 10, sediul Mișcării – Dvijenie – care va deveni Acțiunea creștină a studenților ruși”. (p. 14).
În continuare, dânsa vorbește despre tinerețea lui, prezentând aspecte precum copilăria, tinerețea și anii de formare (p. 21-34), perioada benedictină (p. 47-60), metamorfoza ei interioară ce a adus cu sine dorința de unire a Bisericilor (p. 61-84), perioada de așteptare înspre realizarea țelului său (p. 85-98), cea uniată (p. 99-118), criza lui spirituală (p. 133-160) și decizia vitală (p. 160-180). Cea de-a doua parte vine apoi să vorbească despre slujirea din perioada pariziană (p. 183-335). În cadrul unor subunități tematice bine structurate, dânsa vorbește despre ideea de naștere a unei „Ortodoxii franceze” și contribuția părintelui Lev în acest proces (p. 197-210), întâlnirea cu maica Maria Skobtsova și colaborarea cu aceasta (p. 289-296) și slujirea londoneză (p. 325-334).
Cea de-a treia parte a monografiei este apoi dedicată perioadei 1938-1970 (p. 337-590), marcată de mai multe călătorii și de o serie de crize și transformări interioare (p. 493-508), dar și de unele succese în plan editorial (p. 559-590). Pe baza documentelor din epocă, Elisabeth Behr-Sigel reușește să evoce evenimente complexe și să reliefeze zbuciumul interior care l-a caracterizat în toți acești ani, căci părintele Lev a fost, precum spunea fericitul Augustin, un om al cărui suflet și-a găsit cu totul liniștea abia după ce „s-a odihnit întru Domnul”.
Finalul este dedicat ultimului deceniu de viață al părintelui Lev (p. 593-640). Aici, autoarea trece de asemenea în revistă opera amplă a celui evocat, în limbile engleză și franceză (p. 645-648) și oferă o serie de fotografii (p. 649-655) , menite să-l ajute pe cititor să înțeleagă mai bine cele prezentate în cadrul textului.
Lucrare amplă și bine documentată, rod al unui efort aparte, biografia părintelui Lev Gillet cunoaște, datorită eforturilor lui Ciprian Vidican, o frumoasă ediție românească, într-o traducere elegantă și bine articulată. Un astfel de demers se cere semnalat și salutat, iar cititorii merită îndemnați să poposească asupra vieții și activității unui personaj atât de neliniștit și totuși de important al Ortodoxiei, din a cărui efervescență vor avea cu certitudine multe lucruri frumoase de învățat. Cine știe, poate peste ani, idealurile părintelui Gillet, de a vedea Orientul și Occidentul creștin unite, vor deveni realizabile. Până atunci, ne va folosi cel puțin exemplul oferit de el în trăirea credinței.