Născut la data de 2 mai a anului 1881 în localitatea Țuțcani din județul Covurlui (aflată astăzi în județul Vaslui), într-o familie preoțească, viitorul ierarh va studia la seminariile ortodoxe din Roman și Iași. Va fi hirotonit preot pentru comuna Oancea din județul Galați. Tânăr și silitor, va urma, în paralel cu activitatea pastorală, studiile la Facultatea de Teologie Ortodoxă din capitală. Ulterior, între anii 1916 și 1918, va fi de asemenea directorul Seminarului din Ismail, localitate aflată pe atunci în trupul țării, unde se va remarca printr-o activitate didactică aparte. De-altminteri, grija pentru educarea tinerimii, se va constitui într-o preocupare permanentă a părintelui Leu, atât înainte, cât și după chemarea sa la arhierie. Cea religioasă, va ocupa prim planul activității sale, căci considera că țara îi va avea, cum îi va educa pe tineri și de aceea, e importantă insuflarea unui set de valori morale bine articulate.
În anul 1924, părintele Grigorie va deveni vicar al Mitropoliei Iașilor. Finele aceluiași an îl va găsi deja episcop, căci va fi hirotonit în această treaptă la data de 28 decembrie. Va păstori aici vreme de aproape 12 ani, cu rezultate remarcabile, dat fiind contextul zbuciumat al vremii. Întrucât, odată cu adoptarea noului calendar, petrecută în anul 1924, Moldova va avea multe zbuciumări, oamenii fiind, în multe locuri, refractari la noua reformă, episcopul Grigorie va fi nevoit să facă multe vizite în teritoriu, să se ocupe cu catehizarea preoților și a populației și chiar să ia măsuri dure, cu scopul de a preîntâmpina anumite sciziuni. În plus, îi va fi de un real folos mitropolitului Pimen de la Iași, bătrân și bolnav.
În 1936, va fi chemat la o nouă slujire, de această dată în scaunul eparhial argeșean. Ales la data de 30 aprilie, va fi înscăunat la 7 iunie. Se va plia și aici pe realitățile existente, se va adapta din mers și va desfășura o frumoasă activitate, într-un scaun cu frumoase rezonanțe istorice, ce avea și calitatea de a adăposti mormintele regilor României.
Patru ani mai târziu, va fi ales episcop la Huși, înscăunarea având loc la 28 iulie 1940. Episcopie de sorginte ștefaniană, Hușiul îl va onora, după cum reiese din discursul rostit în fața colegiului electoral central. Iată ce va spune dânsul atunci:
„Votul Dvs. Are un substrat moral în legătură tainică din vremuri mai îndepărtate care s-a întărit, cerând conlucrare izbăvitoare.
Școlile din Eparhia Huși, cu slujitorii ei, Ne-au dat primele îndrumări de viață creștinească, românească și preoțească.
Duhul creștin al slujirii întru cele sfinte, ce mă întărește în greaua misiune, mi l-au insuflat bunicii mei cu învățătura ucenicească catehetică de la Bârlad, în ale cărei școli am început și eu pregătirea cărturărească. Iar tatăl meu, tot un modest slujitor bisericesc, de stat, a învățat în seminarul din Huși.
Apoi, atâtea figuri de preoți în frunte cu episcopul de bună tate și blândețe îngerească, Silvestru Bălănescu, mi-au fost icoane de urmat în vremea închegării sufletești, când șovăirile în căile Domnului amenință”. (Adrian Nicolae Petcu, Nicolae Cătălin Luchian (eds), Episcopul Grigorie Leu în vâltoarea istoriei. Documente (1924-1949), (Iași: Doxologia, 2019), 163).
Va păstori aici până la scurt timp înainte de moarte, când, la 5 februarie 1949, episcopia va fi desființată, teritoriul ei fiind împărțit între diocezele vecine, cea de la Roman și cea de la Galați, iar dânsul pensionat. Cu puțin timp înainte de decesul, survenit în condiții suspecte, părintele Grigorie Leu va avea o întrevedere cu Petru Groza. Altminteri, înainte de acest moment, avusese de mai multe ori o atitudine fățiș ostilă în raport cu comunismul. După cum reiese din comunicatul lansat de către Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din anul 2018, când s-a hotărât reînceperea investigației morții suspecte a ierarhului:
„În 25 februarie 1949 a fost invitat la Guvern pentru consultări în problemele incriminate de demersurile sale repetate.În discuția purtată cu președintele Consiliului de Miniștri, Petru Groza, episcopul Grigorie a abordat punctual toate hotărârile statutare ale noului decret de funcționare a Bisericii Ortodoxe, evidențiind daunele ce se aduc intereselor majore ale Bisericii și ale românilor în general.
Episcopul Grigorie Leu a fost apoi invitat de către primul-ministru la o masă protocolară unde nu a servit decât o cafea. Imediat după părăsirea locului a început să se simtă rău, dându-și seama că a fost otrăvit.Ierarhul s-a întors cu trenul spre Huși, coborând în gara Crasna din județul Vaslui unde trebuia să schimbe garnitura.
Până la sosirea trenului spre Huși a fost găzduit de o cunoștință, Ioan Gh. Humă, care atunci era impegat de stație. Acesta a fost rugat de episcop să telegrafieze la Medgidia pentru a fi anunțată cumnata sa, Valentina Leu, medic de profesie, ca să vină de urgență la Huși.Vădit slăbit, ierarhul și-a continuat drumul cu trenul spre casă, iar a doua zi la reședința episcopală a sosit și doctorița Valentina Leu, care l-a supravegheat și îngrijit până în ultima clipă a vieții sale.
Asistența medicală a mai fost asigurată și de doctorul Găițulescu, directorul spitalului din Huși.Înaltul prelat, fiind conștient că va muri în scurt timp, a spus tuturor persoanelor apropiate cu care a venit în contact în acele zile că a fost otrăvit prin cafeaua pe care o băuse la masă cu primul-ministru”. (https://basilica.ro/moartea-suspecta-a-episcopului-grigorie-leu-va-fi-investigata-de-iiccmer/, accesat 24. 09. 2020).
Episcop martir și voce exponențială a rezistenței anticomuniste, părintele Grigorie Leu rămâne o personalitate aparte a istoriei bisericești recente, ce se cere redescoperită. Vă mulțumesc că mi-ați fost alături în modestul demers anamnetic de astăzi și sper că, de acum înainte, când se va vorbi despre Biserica Ortodoxă în comunism, veți avea în vedere și această perspectivă, a rezistenței directe, pe care ierarhi precum părintele Leu sau episcopul Nicolae Popovici de la Oradea, o ilustrează în mod onorabil.
