Episcopul Ignatie, Maladia ideologiei și terapia Adevărului, Editura Horeb, Huși, 2020.

de | dec. 24, 2020 | Cărți vechi și noi

În ultima vreme, atacurile la adresa Bisericii Ortodoxe Române, par a se înmulți. Lipsa de reacție din partea acesteia, ce vine, în foarte multe situații, ca urmare a poruncii Mântuitorului de a nu răsplăti răului cu rău, e adesea taxată ca slăbiciune, sau ca recunoaștere tacită a unor acuzații ce i se aduc. În acest context, recenta lucrare a Preasfințitului Părinte Ignatie al Hușilor, om implicat deopotrivă în viața cetății și în dialogul cu spațiul cultural, intitulată Maladia ideologiei și terapia Adevărului, vine la momentul potrivit. Departe de a fi gândită ca un text polemic, ea precizează poziția Ortodoxiei în anumite probleme, iar în altele, explică o anume atitudine a Bisericii Ortodoxe Române și arată ce a determinat-o.

Segmentate pe două secțiuni, cele douăzeci și trei de eseuri, inegale din perspectiva conținutului și asimetrice, sunt prefațate de către teologul și diplomatul Teodor Baconschi (9-13). După ce plasează în contextul mai amplu al istoriei eclesiastice demersul ierarhului de pe meleaguri cu puternice reverberații istorice, dânsul ține să remarce cu privire la valoarea gândurilor reunite în paginile lucrării următoarele:

„Textele reunite în prezentul volum ne arată un păstor de suflete cultivat, activ pe teren, fără ifose narcisice, viu și decent, preocupat simultan de apărarea Ortodoxiei și dialogul cu societatea, apropiat de frații săi mai mici și gata să rostească adevăruri incomode. Cunoaște mai multe limbi, dar nu și pe cea de lemn. Detestă stereotipul pietist și glorificarea sardanapalică de sine. E un ierarh dintr-o nouă generație, necontaminată de comunism și alertată de noile sale întruchipări ideologice. Un om generos și înzestrat, care se hrănește deopotrivă din tezaurul patristicii și argumentele apologeticii creștine conservatoare. Pe scurt, o prezență cumsecade, binevenită, mângâietoare și realistă, de care nu doar eparhia sa, ci toată Biserica noastră are nevoie, mai ales în aceste vremuri marcate de obrăznicie, impostură și răutate”. (p. 11).

 După această prezentare, deloc exagerată, după părerea noastră, a autorului, ierarhul însuși amplasează în debutul operei o notă introductivă (p. 15-17), în cadrul căreia vorbește despre geneza volumului și nevoia unui astfel de demers editorial[1]. Apoi, Preasfințitul Ignatie abordează, în cadrul primei secțiuni intitulate „Adevărul și ideologia” (p. 19-126), teme precum diferența dintre lumina taborică și surogatele propuse ei de către ideologiile contemporane (p. 21-29), vorbește despre chipul societății în care trăim (p. 30-38), pe care-l analizează prin prisma a două elemente, respectiv: ideologie și polarizare, referendumul dedicat familiei, eșecul său și miza ce a stat în spatele acestuia (p. 39-46), dar și despre aspecte precum progresism (p. 58-61), democrație și întrebuințarea ei (p. 62-63), sau așa-zisul „spirit anti-occidental” al Bisericii Ortodoxe Române (p. 64-69). Răspunzând acuzațiilor unui „progresist ateu de serviciu” căruia nu îi dă numele, Părintele Ignatie propune treisprezece interogații retorice, prin intermediul cărora reușește să demonstreze faptul că acuzele ridicate de acesta sunt nefondate. Iată câteva dintre acestea:

„10. Oare este tot spirit anti-occodental că editurile de carte ortodoxă au decis să traducă în limba română autori de teologie creștină din Occident?

11. Oare istorie înseamnă combinație între emoție și subiectivitate asupra realității, ca formă de plonjare în era post-truth, ignorând totalitatea faptelor concrete și obiective?

12. Oare nu Biserica Ortodoxă (inclusiv, cea Română) are drept principiu organizatoric unul din principiile fundamentale ale Uniunii Europene: principiul subsidiarității? Biserica Catolică este organizată piramidal. Asta nu înseamnă că este mai puțin europeană sau occidentală. Dimpotrivă.

13. Și o ultimă întrebare: oare este chiar așa pro-occidental să manifești o insomniacă și colțuroasă intoleranță față de instituția Bisericii Ortodoxe Române, care, din fericire, nu și-a propus niciodată să-i ardă pe rug pe cei care îndrăznesc să o conteste”? (p. 68-69).

Ziua națională (p. 89-92), constituie și ea sursa de inspirație a Preasfințitului, la fel cum, împlinirea a trei decenii de la căderea comunismului (p. 93-98) îl determină la o evaluare a societății românești de tranziție. Și aspecte ce țin de spiritualitate, precum Fecioara Maria și rolul ei (p. 109-116), sau modul în care, societatea consumistă încearcă să substituie Crăciunului creștin ideea de Moș Crăciun și Coca Cola (p. 117-119), sunt abordate în cadrul eseurilor regăsite în paginile volumului avut în vedere.

Cea de-a doua secțiune (p. 127-181), intitulată: „Actul credinței între rigorile pandemiei și rigorile secularismului”, conține șapte flash-uri din vremea pandemiei. Aici, ierarhul de la Huși își încurajează clericii și credincioșii, îndeamnă la intensificarea trăirii credinței ca stare interioară, ajutorarea aproapelui, abordează subiecte fierbinți precum lingurița de Împărtășanie (p. 149-158), propune o altă modalitate de a vedea Învierea, într-o scrisoare pastorală unică (p. 166-168), sau îi combate, așa cum o făcuse și înainte, pe „ideologii de serviciu”, a căror unică menire pare a fi cea de discreditare a creștinismului și de înlocuire a valorilor Ortodoxiei genuine cu relativismul generalizat.            

Frumos scrise, având un mesaj actual și propunând într-un mod deopotrivă respectuos, dar ferm și clar articulat, un răspuns la anumite acuze ce vin să lezeze Biserica Ortodoxă și să lovească în mod nejustificat la temeliile ei, lucrarea Preasfințitului Ignatie al Hușilor, intitulată: Maladia ideologiei și terapia Adevărului, apărută în anul 2020 este o adevărată gură de aer proaspăt în publicistica eclesiastică recentă și se constituie într-o contribuție valoroasă deopotrivă pentru spațiul teologic și cel cultural și arată că Biserica e capabilă de un dialog serios cu orice categorie de interlocutor și poate oferi soluții la problemele societății contemporane.


[1] „Volumul Maladia ideologiei și terapia Adevărului însumează mai multe luări de poziție, apărute, în mediul online, pe parcursul anilor 2018-2020. Au fost scrise contextual, ca răspuns la diferite provocări ale ideologiei marxismului cultura, care, când sub masca falsei toleranțe, când sub masca „salvatorului de serviciu”, care vrea „binele” celorlalți prin apelul viclean la diversitate, insinuează faptul că singura opțiune „viabilă” a prezentului ar fi „omul nou”, despuiat de „corsetul” tradiției, ordinii și autorității spirituale. Adică o reînviere și reinventare a vechilor ideologii totalitare și atee.

                Cu toate că inițial au fost scrise pentru a răspunde unor teme punctuale, am considerat că textele pot constitui un întreg, descoperind, deopotrivă minții și inimii, puterea de sens a Cuvântului lui Dumnezeu, Adevărul veșnic, într-o lume post-adevăr”. (p. 15-16).

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Episcopul Ignatie, Maladia ideologiei și terapia Adevărului, Editura Horeb, Huși, 2020.
Episcopul Ignatie, Maladia ideologiei și terapia Adevărului, Editura Horeb, Huși, 2020.
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Sfânta Macrina, ocrotitoarea orfanilor

Sfânta Macrina, ocrotitoarea orfanilor

Macrina se naşte în anul 328, la Cezareea Capadociei, într-o familie bogată și foarte credincioasă, din părinţii - Vasile şi Emilia. Erau zece frați: 5 băieţi şi cinci fete, toți crescuți în iubirea lui Dumnezeu. Deși mamei sale, Emilia, i se arată în vis să îi pună...

Mai multe din Cărți vechi și noi
Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul

Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul

La Editura Renașterea a apărut în anul 2013, în colecția Monografii, lucrarea domnului Valentin (în prezent pr. Benedict) Vesa, intitulată Cunoasterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul. Având un subtitlu teologic sugestiv, Itinerarul spiritual de la „dreptatea...

Părinţii Bisericii între teologie şi cultură

Părinţii Bisericii între teologie şi cultură

Cu prilejul aniversării unui sfert de veac de la reînfiinţarea revistei Renaşterea, organul oficial al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, reprezentanţii editurii omonime au hotărât antologizarea unora dintre cele mai interesante studii şi...

„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri”. O carte care luminează

„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri”. O carte care luminează

„Teama mea este că în Ortodoxie apare adesea compelxul de inferioritate. Ni se pare că trebuie să obţinem un fel de bogăţie vestică, sau distincţii academice (cei cărora li se dau distincţii academice în şcolile ortodoxe, uneori sunt oamnei care se opun Bisericii). Sunt suprins să văd că în România sau în alte ţări ortodoxe, ortodocşii par a nu vedea tezaurul pe care-l au. Din punctul meu de vedere România este bogată. Teama mea este că dorinţa de a fi în Uniunea Europeană, dorinţa de a deveni tot mai vestici, dorinţa de a o lua pe calea umanismului (care în realitate este hedonism) românii ar putea sărăci spiritual. Chiar spiritul care ne face atât de bogaţi, ar putea fi pierdut în căutarea altor tipuri de bogăţie”

Duhul a suflat în pustie

Duhul a suflat în pustie

  După ce în anul 2012 Daniel Lemeni a publicat volumul Tradiția paternității duhovnicești în spiritualitatea creștină răsăriteană. Un studiu asupra îndrumării spirituale în Antichitatea creștină târzie (Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia), doi ani mai târziu revine cu...

Frumuseţe şi isihie în vieţuirea aghioritică

Frumuseţe şi isihie în vieţuirea aghioritică

În peisajul scrierilor teologice contemporane din spaţiul ortodox, o figură cu totul aparte fac cele ale celor trei călugări atoniţi care au regenerat monahismul din Sfântul Munte în a doua parte a secolului XX. Este vorba de Arhimandritul Vasilios Gondikakis,...