În Duminica a 27-a după Rusalii (a Tămăduirii femeii gârbove), Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Masramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie  în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare şi a rostit cuvânt de învăţătură.  

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, pornind de la pericopa evanghelică a duminicii, a explicat importanța identificări faptelor bune pe care le putem face:

În cuvântul său de învățătură, Preasfinţitul Părinte Iustin a scos în evidență importanța pe care oamenii trebuie să o acorde în primul rând sufletului lor, rugându-ne lui Dumnezeu și păstrând o legătură permanentă și sinceră cu El; vindecarea spirituală fiind cea care, de multe ori aduce cu sine și vindecarea fizică, întocmai cum s-a petrecut cu femeia gârbovă.

Pericopa evanghelică ce s-a citit are un conţinut plin de înţelesuri duhovniceşti. Mântuitorul a intrat sâmbăta în sinagogă, pentru a le vorbi oamenilor despre noua învăţătură pe care a adus-o, Evanghelia, care întregea şi desăvârşea Legea cea veche a lui Moise. Mântuitorul nu călca Legea, ci o împlinea şi o desăvârşea. După ce şi-a ţinut cuvântul, Mântuitorul a privit undeva spre ieşire şi a identificat o persoană pe care nimeni nu o băga în seamă. Era o femeie gârbovă, încovoiată de spate, care nu putea privi deloc în sus, atât era de mare neputinţa şi gârbovirea ei, care avea această boală de 18 ani. Nu mai spera vreodată să se vindece de această neputinţă. Boala ei devenise obişnuinţă, nu mai spera în vindecare. Dacă trupul nu mai spera să îl vindece, spera să poată să-şi vindece sufletul, mergând regulat la sinagogă şi rugându-se lui Dumnezeu în permanenţă ca să-i salveze sufletul pentru veşnicie. Aceasta a făcut mereu, de 18 ani.

Mântuitorul Iisus Hristos, prin vindecarea aceasta ne arată din nou, că grija noastră trebuie îndreptată atât spre latura fizică a suferinței, cât și spre cea spirituală, spre sufletul celor aflați în sudferință. Totodată, se cere creștinilor să acționeze concret și să aibă discernământ în faptele lor bune.

Se îmtâmplă, însă, o minune: Mântuitorul o vede, o cheamă în faţă, a scos-o din anonimat, şi-i spune că este dezlegată de neputinţă, de lucrarea celui rău, iar după ce îi dezleagă sufletul şi-i redă liniştea interioară şi speranţa, Mântuitorul se apleacă asupra ei şi Îşi pune mâinile peste ea, iar în momentul în care Mântuitorul Îşi pune mâinile, ea s-a ridicat în sus. S-a îndreptat şi L-a privit pe Marele Doctor şi Binefăcător în faţă. Şi toţi au putut să vadă această mare minune. Şi ea a putut să-i vadă pe toţi şi frumuseţea chipului omenesc şi frumuseţea lumii văzute şi create de Dumnezeu. Şi a dat slavă lui Dumnezeu pentru că s-a videcat. Să ne dăruiască Dumnezeu putere şi înţelepciune şi lumină ca să vedem binele care trebuie făcut şi să apreciem şi să preţuim binele atunci când se face şi să avem discernământ şi putere de a alege între bine şi rău.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran.