Romani 2, 25-29 (Tăierea împrejur a inimii)
Circumcizia (tăierea prepuțului masculin) nu era cu totul nouă în perioada antică, dar semnificația religioasă, din spatele actului, era cu siguranță (apartenența la sămânța lui Avraam). Simbolistica circumciziei puncta nevoia curățirii spirituale, cu scopul de a îndepărta efectele depravării.
Însă adevărata curățire a sufletului va necesita o tăiere împrejur a inimii, apostolul Pavel mutând discuția pe un teren metaforic. Ritul exterior are valoare numai când reflectă realitatea interioară a unei inimi separate de păcat și întoarsă la Dumnezeu (Deuteronom 10, 16). Mântuirea rezultă din lucrarea Sfântului Duh în inima omului, și nu doar din niște eforturi exterioare de a se conforma Legii sfinte.




