Romani 3, 11-18 (Toți au păcătuit, nu mai există oameni buni)
Pericopa de față poate părea pentru mulți cititori neavizați o declarație fatidică în raport cu doctrina mântuirii: păcatul este atât de sufocant încât nu se mai poate salva nimeni. Nu vom cădea în ispita hermeneutică a doctrinii augustiniene a predestinării la iad, însă nici nu vom trata cu ușurință diatriba apostolului: “Toți au păcătuit, nu mai este nimeni care să facă binele”.
Pericopa aceasta arată starea universală de păcat a iudeilor și nu este nicio excepție pentru nimeni din categoria lor. Textul se împarte în două: (vv. 11-12), apostolul arată, fără excepție, starea colectivă a poporului evreu de a nu căuta pe Dumnezeu și de a nu face binele; (vv. 13-18), apostolul subliniază consecințele directe ale acestei umblări, identificând manifestările păcatului în gurile lor, în umblarea lor și în vederea lor.




