Romani 6, 1-14 (Născuți din nou prin Botezul asumat la maturitate)
Tranziţia de la legea trupului la legea Duhului o face renaşterea baptismală, cel botezat este încorporat în trupul lui Hristos, care este Biserica (Efeseni 1, 22-23), unde, prin harul şi lucrarea Sfântului Duh, se poate dezbrăca de lutul ce-l apasă. Tocmai de aceea, Botezul trebuie privit ca o naştere din nou, eveniment prin care, în gândirea Sfântului Ioan Teologul, creştinul devine copil al lui Dumnezeu, cunoscându-L pe El (1 Ioan 2, 29; 3, 1), eliberat fiind de legăturile cărnii, prin Iisus Hristos. Naşterea „din apă şi din duh” (Ioan 3, 3. 5) este o condiţie pasiv viitoare, fără de care nimeni nu va moşteni Împărăţia Cerurilor. Dacă nu-L vom primi pe Duhul Sfânt, prin Botezul renaşterii, nu vom putea să-L cunoaştem pe Hristos cu adevărat, iar păcatul va locui, în continuare, în noi. Hristos vorbeşte despre naşterea de sus, în dialogul Său cu Nicodim, pentru a-L înfăţişa pe Duhul ca fiind mai presus de toate, pentru că transformarea noastră nu prin apă se produce, ci prin Duhul Sfânt, prezent tainic în apa sfințită a Botezului, prin El devenim noi părtaşi ai firii dumnezeiești (2Petru 1, 4), făcând pururea să rodească în noi Chipul Arhetipului.
Sfântul Marcu Ascetul, în celebra sa lucrare despre Botez, afirma în primul rând că Botezul este desăvârşit, el este ca o naștere din nou, partea care ne vizează pe noi fiind tocmai silinţa de a trăi „potrivit cu Botezul”, liberi fiind prin Botez putem alege desăvârşirea noastră, dovadă clară a harului primit. Iar hotărârea aceasta mântuitoare de a ne asuma harul Botezului se produce doar în viața omului matur, atunci când liber și conștient se decide pentru Dumnezeu, lepădând poftele trupești și slujirea idolească. Totodată, el trebuie să-şi lucreze naşterea din nou, ca pe o poruncă de îndeplinit, aceasta deoarece harul primit la Botez cere şi lucrarea noastră. Tocmai păcatele săvârşite de după Botez, obligă existenţa evenimentului naşterii din nou în viaţa creştinului.
Suntem îndreptăţiţi astfel, în asentimentul Sfântului Grigorie de Nyssa, să spunem că „naşterea părţii bărbăteşti, a celei tari şi încordate spre virtute”, trebuie să se petreacă cu omul nostru lăuntric, ca dovadă a liberei noastre hotărâri, a legământului credinței asumate la maturitate. Pentru că voinţa noastră este o cerinţă esenţială pentru lucrarea mântuirii, fără de care Dumnezeu nu face nimic, aminteşte și Sf. Macarie Egipteanul.
