Romani 7, 1-12 (Legea nu este rea, ci omul este păcătos)
Daca in textul anterior s-a abordat abolirea de pacat, in textul acesta apostolul trateaza abolirea omului de lege. Nici pacatul nu mai are stapanire asupra omului, dar nici legea nu mai guverneaza asupra sa. Aici este vorba despre legea mozaica, pentru ca doar in aceea vreme se stia ca legea mozaica are stapanire totala asupra omului. Legea nu mai este regulade viaţă. Iisus Hristos este standardul pentru purtarea credinciosilor.Hristos a rezolvat si omorarea pacatulului si implinirea legii, de aceea ambele nu il mai stapanesc pe omul care e unit cu Hristos. Omul iesit de sub stapanirea pacatului si de sub condamnarea legii poate sa slujeasca lui Dumnezeu si sa rodeasca pentru El. Prin urmare, numai in Hristos suntem morti fata de lege si vii pentru Dumnezeu. De la ce se porneste aceasta obiectie, care este fondul problemei?
In primul rand de la evreii increstinati din Roma care ii mai dadeau un rol la fel de important legii ca lui Hristos in obtinerea mantuirii. Categoria aceasta de evrei era denumita evreii piosi. Ei punea mantuirea prin lege pe acelasi picior de egalitate cu mantuirea prin credinta.
In al doilea rand era o alta categorie sau o alta grupare, care erau tentati saofere legii un loc gresit in viata crestina. Ei nu o considerau egala, dar nici ca nu mai stapaneste asupra omului. Chiar daca nu considerau legea ca obligatie in privinta mantuirii, poate vedea legea in rolu de pedagog si justitiar.
