Introducere
Epistola către Romani a fost scrisă de către Ap. Pavel, în timpul șederii sale în Corint (Fapte 20, 1-3), probabil în anul 58 d.Hr. Autorul își adresează epistola tuturor locuitorilor creștini din Roma (1, 7), iar în cap. 16 îi putem observa pe toți cunoscuții marelui apostol. Nu cunoaștem cu exactitate cum a ajuns Evanghelia în Roma și nici cine a pus bazele Bisericii de aici, dar evenimentul Cincizecimii înregistrează prezența unor cetățeni romani, la Ierusalim (Fapte 2). Aceștia, încreștinați, s-au repatriat punând bazele unei Biserici locale în Roma.
Ap. Pavel urma să-și încheie lucrarea misionară în Asia, motiv pentru care se pregătea de o nouă călătorie misionară, în vest (mai precis în Spania). Această epistolă este una de prezentare a doctrinei sale creștine, pregătindu-i pe creștinii romani de venirea sa. De asemenea, epistola este și un răspuns apologetic acuzelor venite din partea iudaizanților (dușmanii de moarte ai lui Pavel).
Tema de bază a scrisorii este neprihănirea lui Dumnezeu, temă pe care autorul o reia insistent în cuprinsul scrierii sale. În primele trei capitole, Sf. Pavel prezintă nevoia dobândirii neprihănirii. În capitolele următoare (3-8), autorul ne prezintă neprihănirea Mântuitorului și rolul Duhului Sfânt în actul de sfințire a lumii. În ultimele capitole, apostolul neamurilor amintește de păcatul lui Israel, prin care a respins slava Domnului Iisus și reliefează modul dinamic al trăirii sfințeniei în viața de zi cu zi.
