Romani 1, 24-32 (Starea de împreunare nefirească, idolatră)
În această pericopă, lipsită de pudibonderii și edulcorări, apostolul Pavel trage un semnal de alarmă, atacând deschis patima homosexualității. Ca un arc peste timp, asistăm cu durere la o repăgânizare a Europei creștine, prin tot felul de ideologii și legislații – provenite din capitalele europene decadente moral – care ne sunt impuse sub pedeapsa privării de libertate. În România încă nu s-a ajuns până acolo, ca cineva să fie încarcerat pentru că se ridică împotriva “valorilor” europene, dar nici mult nu mai este.
Revenind la textul biblic, observăm că subiecții care practică depravarea sexuală au înlăuntrul lor o conștiință încărcată, înțelegând că ei înșiși – în absența pocăinței lor sincere – sunt vrednici de moarte. Ei cunosc faptul că acesta este verdictul rostit de către Dumnezeu, indiferent de cât de mult ar încerca în exterior să fardeze și să manipuleze. Mai grav este că se unesc cu toții în manifestarea și întreținerea aberantelor practici sexuale (astăzi a devenit un titlu de glorie să participi la marșurile gay), resimțind un spirit de camaderie, în cele rele, și o ofensă, totodată, condamnarea comportamentului lor aberant.
