Romani 1, 8-17 (Explicații apostolice)
De mai multă vreme, apostolul își dorise să-i viziteze pe sfinții din Biserica romană. Aceasta și deoarece mărturia lor se propovăduise în întregul imperiu. Sfântul Pavel avea cel puțin 3 motive pentru întâlnirea cu aceștia: a) să contribuie la întărirea lor în credință (v. 11); b) ca ei să fie o binecuvântare pentru el (v. 12); c) ca el să aducă rod și printre ei, adică să-i câștige și pe alții pentru Evanghelia iubirii.
Tema epistolei se degajă încă din versetele 16-17: Evanghelia lui Iisus Hristos ne face nouă cunoscută dreptatea lui Dumnezeu, o neprihănire bazată pe credință, nu neapărat pe faptele legii (cum predicau fariseii, de exemplu). Sf. Pavel le explică romanilor că Domnul poate fi atât drept, cât și îndreptățitor, adică El îi poate face pe toți să devină drepți în ascultarea credinței lor. Cheia de boltă este afirmația profetului Avacum – o teologie de bază a Vechiului Testament: “Cel neprihănit va trăi prin credință” (2, 4).
