Este inteligența altceva decât IQ?

de | dec. 7, 2021

„Oamenii se socotesc raționali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raționali. Unii au învățat cuvintele și cărțile vechilor înțelepți. Dar raționali sunt numai aceia care au sufletul rațional, pot să deosebească ce este binele și ce este răul, se feresc de cele rele și vătămătoare sufletului și toată grija o au spre cele bune și folositoare sufletului; iar acestea le săvârșesc cu multă mulțumire către Dumnezeu. Numai aceștia trebuie să se numească oameni raționali”. (Sf.Antonie cel Mare, Filocalia 1, trad. Pr. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2004, p.9)

Creat de Dumnezeu, omul este, indiscutabil, ființă cuvântătoare, rațională. Cu toate acestea sfântul Antonie, părintele pustiului, anahoret prin excelență, simte nevoia unei nuanțe spunând că „oamenii se socotesc raționali”. Reflexivul folosit relevă o autoevaluare, „se socotesc” ceea ce înseamnă că suntem invitați să analizăm și din alt unghi antropologic.  Neagă sfântul o evidență? Neagă realitatea raționalității omului? Rațional, în contextul dat, se referă la inteligent, la omul care se socotește deștept. Deși este un dat, raționalitatea este în același timp un proces. Omul nu e rațional nefăcând nimic, cum nu e rațional prin simplul fapt că are un IQ peste medie. Dimpotrivă!

Omul timpului nostru nu e diferit de omul contemporan sfântului Antonie cel Mare. Ispita autoproclamării, dar și a evaluării în afara grilei corecte, au rămas aceleași. Pentru mulți oameni inteligența constă în simpla constatare că atare persoană e deșteptă pentru că la școală a fost de 10, că a fost olimpic, că a inventat te miri ce, etc. Se pare că nu e suficient: ‚unii au învățat cuvintele și cărțile vechilor înțelepți’ și totuși nu sunt raționali. Altfel spus, cei care au depozitat în propria minte din ceea ce este așezat în cărțile timpului, au cunoștințe dar nu e suficient pentru a obține atributul mult râvnit. Nu tot cel ce știe multe, nici măcar cel care inventează multe, este în mod necesar și rațional în viziunea anahoretului.

De ce e importantă tușa trasă de Sf. Antonie? Pentru că adevărata inteligență este suma dintre minte și suflet. Cuvintele sunt greu digerabile, cu precădere după secolul al XVIII-lea când Rațiunea, ca idol al omului modern, a ocupat centrul. Din nefericire, cu ea în frunte au fost posibile catastrofele umanitare ale secolului al XX-lea. De atunci s-a încercat o separare a credinței de știință și invers. Prețul plătit îl simțim astăzi cu prea plin de măsură. Oameni care stau la baza unor mari invenții dar care, fără niciun dubiu, sunt lipsiți de inteligența clamată de sfântul Antonie.

La ce inteligență face, așadar, referire sfântul? Este inteligența care-l ajută pe om să diferențieze, este baza discernământului, este salvarea omului. A nu face diferența dintre rău și bine se traduce prin a renunța la unul din instinctele vitale, anume la cel de supraviețuire. Din nou, nu e vorba de biologic, ci de spiritual.

Că sfântul are dreptate în tot ce spune ne confirmă și o expresie pe care o auzim atunci când vine vorba de actele necugetate ale unor persoane, calificate drept „iraționale” sau „de neînțeles”. Raționalul se raportează întotdeauna la bine. Inteligența, deșteptăciunea au ca punct de referință, în mod absolut, binele; nu binele omenesc, ci binele dumnezeiesc, nu adevărul omului, ci adevărul imuabil al lui Dumnezeu. Doar în aceste condiții se poate numi omul rațional. Iar, atunci, când este cu adevărat rațional, nu se autoproclamă rațional ci, prin viața lui, dovedește că e. Omul, care nu uită de umanitatea sa rațională, este permanent recunoscător și mulțumitor față de Creatorul său, al cărui chip este. Prin urmare, grila de evaluare a raționalului și iraționalului stă tocmai în ceea ce modernitatea a căutat cu orice preț să elimine, unirea dintre mintea rațională și sufletul rațional.

Sfântul Antonie rezervă mai multe paragrafe conceptului de „om rațional” oferindu-ne unul dintre cele mai concentrate tratate de antropologie creștină moștenite până astăzi pe care-l putem citi la deschiderea volumului I al Filocaliei românești.

 

Filocalia - Glose catehetice
Filocalia - Glose catehetice
Este inteligența altceva decât IQ?
Loading
/

DISTRIBUIE

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-liviu-vidican-manci/" target="_self">Pr. Liviu Vidican Manci</a>

Pr. Liviu Vidican Manci

Directorul Seminarului Teologic Ortodox și lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Emisiuni recente

Iubirea intertreimică – arhetipul iubirii umane

Iubirea intertreimică – arhetipul iubirii umane

Iubirea de azi Doamne, ce e iubirea dacă nu frumosul din noi sădit de Tine arvună chipului de-Apoi? Doamne, cine e Iubirea dacă nu iertarea de azi a suferinței ce va fi când Tu în mine cazi răstignit în fiecare zi...? Hadrian-V. Conțiu (Bistrița, al XIII-lea Seminar...

Când va fi sfârșitul lumii? Ce ne spune Biblia? P2

Când va fi sfârșitul lumii? Ce ne spune Biblia? P2

Programul de aprofundare a învățăturii biblice „Să învățăm și să citim împreună Sfânta Scriptură”, susținut de Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană, este difuzat la Radio Renașterea în fiecare zi de marți de la ora 19:00.

Boală și vindecare din perspectiva învățăturii Bisericii

Boală și vindecare din perspectiva învățăturii Bisericii

În Patriarhia Română, anul 2024 este declarat - anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor. Inaugurăm un nou ciclu de emisiuni dedicat problemei bolii și vindecării din perspectiva învățăturii Bisericii. Alături de noi este Părintele Arhimandrit Samuel...