Literatura creștină veche nu e tributară doar Părinților greci sau latini ai Bisericii. Într-o măsură oarecare ea datorează ceva din farmecul ei și Părinților din alte tradiții, respectiv siriacă, armeană, georgiană sau coptă. Preasfințitul Benedict Vesa, Episcopul Sălajului și conferențiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a publicat la editura Renașterea volumul „Etapele vieții spirituale în tradiția siro-orientală. Autori, scrieri, contextualizare și actualizare”. Volumul reprezintă un compediu cu privire la temele majore ale spiritualității siriace, precum și la autorii ei emblematici.

„Savantul englez Sebastian Brock, cu referire la această tradiție, vorbește despre «al treilea filon al Răsăritului siriac», asociat lumii aramaice, acolo unde se regăsesc originile creștinismului, alături de cele două tradiții creștine foarte cunoscute – bizantină și latină. În spațiul teologic românesc, aproape exclusiv, tradiția siriacă este prezentă prin cei doi autori cunoscuți – Sfântul Efrem Sirul și Sfântul Isaac Sirul. În acest sens, putem afirma că prezența acestei tradiții în spațiul academic în sens extins nu are o istorie foarte îndelungată, în general vorbind. În spațiul românesc, Părintele Ioan Ică jr. este cel care, prin traducerile sale, a generat un interes sporit pentru această zonă teologică, care, de-a lungul timpului, a crescut și s-a concretizat în traduceri, teze de doctorat, cursuri academice, evenimente și reviste științifice. Înțelegem de aici că aproape orice cercetare sau studiu în acest domeniu poate să aibă, cel puțin pentru spațiul românesc, un caracter inedit și să se constituie într-un gest recuperator. Îi vom enumera în continuare pe cei mai importanți dintre [autorii acestei tradiții], alături de cei doi foarte cunoscuți, amintiți mai sus – Efrem și Isaac Sirul –, ale căror opere vor fi folosite în continuare în cercetarea de față. Este vorba de Afraat, lucrarea anonimă «Cartea treptelor», Ioan Pustnicul, Simon Taibuteh, Iosif Hazzaya și Ioan Dalyatha. La aceștia îi mai adăugăm și pe Avraam de Kașkar, Mar Aba, Sahdona/Martyros sau Babai cel Mare, care vor fi și ei evocați, însă de o importanță mai redusă. Din spațiul siro-occidental îi vom aminti doar pe Iacob de Sarug și pe Filoxen de Mabug, citați tangențial pe parcursul lucrării”. (Episcopul Benedict Vesa)