Își are rădăcinile în Uioara de Jos din județul Alba, sat pe care-l poartă în suflet și despre care cântă cu atâta drag în spectacole și peste tot unde este invitată. Talentul i-a fost remarcat de învățătorul din sat și de directoarea scolii. Apoi a participat la diverse concursuri de unde s-a întors cu premii și cu aprecierile specialiștilor.
Eugenia Corpodean Ciceu a moștenit talentul de a cânta de la tatăl ei, iar de la mamă tenacitatea de a nu renunța niciodată la a-și îndeplini visele. „Tatăl meu și-a dorit tare mult să am o carieră în muzică, îi era drag să mă asculte cântând”, spune interpreta. Așa că, în clasa a 6 – a, s-a hotărât să urmeze cursurile Liceului de Muzică din Târgu-Mureș. A dat admitere, însă nu s-a prezentat la cursuri, deși a obținut o notă bună. „Mama nu m-ar fi dat niciodată de lângă ea. După mulți ani mi-a spus că am fost admisă la liceu, însă nu a dorit să mă știe departe de casă. Așa că nu am urmat cusurile Liceului de Muzică, dar nu-mi pare rău, așa a fost să fie”.
Pasiunea pentru muzică n-a părăsit-o niciodată. În timpul școlii, deoarece directoarea nu îi dădea voie să cânte, sărea gardul pentru a ajunge la repetiții. Această dragoste pentru folclor i-a adus de multe ori neplăceri, precum scăderea notei la purtare, mărurisește amuzată interpreta. Pașii au purtat-o apoi spre Cluj-Napoca, unde a lucrat într-un laborator de toxicologie, dar și în alte zone ale țării, iar timp de 17 ani a cântat destul de rar.
La una din edițiile Festivalului „Mureș pe marginea ta” a obținut locul II și de atunci a reînceput să cânte. În anul 2001 s-a mutat în Spania, împreună cu fiul ei, unde a continuat să cânte pentru românii stabiliți aici. Dorul de casă și de tradiții a făcut-o să se întoarcă acum câțiva ani.
„Indiferent prin ce colțuri de lume îți sunt purtați pașii de-a lungul vieții, când simți că rădăcinile tale nu se pot rupe de locurile și de oamenii dragi, întoarce-te! Așa m-am întors și eu, am simțit că Ardealul e locul sfânt pentru mine, deoarece orice ai face în străinătate, dacă ți-e dragă țara, dacă ți-e drag locul natal și tradițiile, este un gol care nu se umple cu nimic”.
Pentru că n-a reușit în tinerețe să-și îndeplinească visul de a cânta, Eugenia Corpodean Ciceu, stabilită acum la Cluj-Napoca, pe lângă 
faptul că urcă pe scenă, dorește să aducă în fața celor ce iubesc cântecul popular un album de folclor care, spune interpreta, o să fie lansat până la finalul acestui an. Întrebată de ce acum, răspunde cu seninătate: „Acum e timpul meu!” „Pentru fiecare lucru îți trebuie timp.Totul depinde de noi și de capacitatea noastră de a nu renunța la visele pe care le avem. Eu am crezut în visul meu, acela de a cânta și mă bucur din tot sufletul că am reușit. Sigur, drumul e lung și anevoios, dar merită să îl parcurg, pentru că atunci când îți place ceea ce faci și satisfacțiile sunt pe măsura așteptărilor”. Fiind apropiată de cântecul religios, a imprimat până acum două albume de pricesne și unul de colinde.
Eugenia Corpodean Ciceu este un model de perseverență, de curaj și de dăruire. „Am ales să las câte puțin din sufletul meu în fiecare cântec pe care îl dăruiesc oamenilor” și mărturisește că mai are o dorință, aceea ca nepoțica ei Martina, să-i calce pe urme.
