Familia a fost și rămâne un pilon important al existenței umane, o valoare socială perenă. A o plasa în relație cu tinerii înseamnă a-i valorifica, pe de-o parte calitatea de formatoare a lor, căci, într-o formă sau alta, fiecare existență umană e legată de „sânul” ei, iar pe de alta, de a arăta acestei categorii de vârstă, care reprezintă viitorul, o cheie fezabilă a construirii acestuia.
De aceea, inițiativa părintelui Mitropolit Andrei, personalitate eclesiastică și culturală de prim rang a spațiului clujean, de a dedica un volum relației dintre acești doi termeni cheie, se constituie într-un demers ce merită semnalat și salutat. Cunoscut pentru textele anterioare, ce-și propun deschiderea spiritualității răsăritene înspre lumea contemporană, domnia sa antologizează, într-un mod deloc întâmplător, douăsprezece meditații și eseuri cu privire la aceștia. În cel dintâi (p. 5-13), accentuează faptul că în familie se întemeiază rânduiala morală și spirituală a unui neam, vorbind despre calitatea acestei instituții multimilenare, de a fi formatoare și transmițătoare de valori. Un accent aparte reiese, între alte aspecte, din cele prezentate aici. E lesne de regăsit în formularea ce subliniază că: „faptul că familia e atât de vulnerabilă se datorează lipsei de iubire jertfelnică” (p. 7).
Ca orice teolog ce se respectă, Mitropolitul Clujului nu poate să nu facă referire la Maica Domnului (p. 13-23) și la răspunsul pe care îl oferă aceasta crizei familiei contemporane. Pretextul i-l oferă hramul din anul 2015 al Mănăstirii Nicula. Apoi, într-un text ce se plasează într-un raport de reală continuitate cu anteriorul (p. 25-44), vorbește despre importanța educației și dimensiunea ei comunitară. Tot tinerilor le este dedicată și subunitatea tematică următoare (p. 45-50). Ulterior, spre a completa tabloul conținând gânduri adresate tinerilor și relevanței educației, autorul vorbește despre importanța dascălului în vremurile noastre (p. 57-72). Subliniind necesitatea bunei colaborări între acesta și părinte, arată că:
„Pentru ca tinerii noștri să nu ajungă așa (neînțelepți, s. n.), trebuie ca noi, părinții, dascălii și preoții să-i formăm. Și ca să-i putem forma trebuie ca noi să avem cunoștințele și harismele necesare unui arhitect de suflete. Nu-s suficente doar cunoștințele, ci mai trebuie ceva. Și acest ceva vine de sus”. (p. 60).
Nevoia adaptării unor aspecte ale discursului teologic la exigențele vremii face apoi subiectul următorului eseu al ierarhului clujean (p. 65-72). Referindu-se la un discurs ce este, în ciuda vechimii cronologice, actual ca mesaj, respectiv Omilia către tineri a Sfântului Vasile cel Mare, dânsul arată că:
„Pe tinerii noștri nu-i putem scoate din lumea postmodernă în care trăim, ci trebuie să-i învățăm ca folosindu-se de toate facilitățile veacului să fie selectivi”. (p. 69-70).
Ideii de selectivitate îi adaugă ulterior elemente precum cel de „ideal” (p. 70). Pornind de la aceste două aspecte, ce pot fi lesne inter-conectate, autorul își încheie discursul insistând asupra faptului că misiunea Bisericii este aceea de a-l inspira pe tânăr în a trăi cu eroism idealul creștin (p. 72). În aceeași notă exortativă este construit și textul următor, un interviu cu Florica Pop (p. 73-90), în vreme ce, în capitolul intitulat: „Mărturisitor pentru cauza catehizării tineretului”, mitropolitul alege să treacă dinspre discursul teologic înspre exemplu, aducând în atenție chipul părintelui Ioan Bunea (p. 91-96), unul dintre clericii care au fost prigoniți de regimul comunist pentru că s-au preocupat cu educarea morală a tineretului în vremea unui regim guvernat de idealuri ateiste.
Scrisă cu entuziasm și propunând o adevărată alternativă la discursul teologic cu privire la familie și tineri cu care am fost obișnuiți până acum, lucrarea părintelui Andrei Andreicuț, ce se plasează la granița dintre textul de școală și cel de popularizare, se constituie cu certitudine într-o lectură atractivă și educativă atât pentru creștinul practicant, cât și pentru cititorul laic, fapt pentru care apariția ei se cere salutată și semnalată.
