În seara zilei de joi, 27 aprilie 2017, în sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj din Zalău a avut loc o nouă întâlnire, în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”, organizate de Episcopia Sălajului. Auditoriul a avut privilegiul de a-l avea ca invitat pe domnul Sorin Lavric, filozof, scriitor și traducător român. Domnia sa a susținut conferința cu tema „Consacrarea prin suferință: Liviu Brânzaș și Valeriu Gafencu”.

În introducere, filozoful Sorin Lavric a prezentat succint biografia a trei dintre persoanele predilecte care s-au consacrat prin suferință în perioada comunistă, respectiv Alexandru Mironescu, Liviu Brânzaș și Valeriu Gafencu, ilustrând, totodată, faptul că toți cei care au trecut prin temnițele comuniste au parcurs un adevărat itinerariu duhovnicesc, ce generează un algoritm al suferinței, structurat, din perspectiva domniei sale, pe cinci etape.

În continuare, domnul Lavric a descris, structural, cele cinci stadii care alcătuiesc algoritmul suferinței, începând cu faza eliminării sociale, în care omul este umilit, desființat din punct de vedere social, mai ales în ceea ce îi privește pe intelectuali și continuând cu suprimarea fiziologică, printr-o asceză impusă, în ideea de a face din deținutul politic un om care se află mereu la discreția altora. Această a doua etapă reprezintă, practic, momentul din care începe suferința propriu-zisă, care, dacă este acceptată de către cel în cauză, favorizează spiritualizarea și înnobilarea simțurilor acestuia. Cea de-a treia fază este cea metanoică, în contextul căreia omul se schimbă lăuntric, dobândind o altă perspectivă asupra vieții, o optică spirituală, asfel încât simptomul metanoiei, ca schimbare de mentalitate, constă în aceea că frica dispare din inima lor, observându-se, în felul acesta, o detașare a acestora de grijile inerente ale vieții cotidiene. Cea de-a patra etapă, la care au ajuns foarte puțini, este cea anastatică, caracterizată printr-o depășire a condiției umane, o iradiere a iubirii divine, care a prins contur în sufletele unora dintre deținuții din perioada comunistă, stare de bucurie personală simțită și de către cei din proximitatea acestora. În acest sens, consacrarea nu se primește prin omologare, prin recunoaștere universitară sau din partea semenilor, ci prin obstracizare, prin proscriere, motiv pentru care împlinirea nu se poate obține decât în situații limită și în niciun caz în circumstanțe comode. Ultima etapă, cea a mărturisirii, este aceea la care au ajuns cu toții, chiar dacă nu au traversat faza anastatică, deoarece trecând prin aceste experiențe de viață unice, aceștia au devenit mărturisitori ai propriilor trăiri, care i-au marcat pentru totdeauna, în așa fel încât majoritatea deținuților politici au scris tot ceea ce au experimentat în perioada petrecută în închisorile comuniste.

În încheiere, domnul Sorin Lavric a subliniat faptul că forța acestei literaturi axată pe trăirile celor care au suferit în perioada comunistă constă în aceea că parcurgându-o nu ne desfată estetic, ci ne transformă lăuntric, astfel încât viața, dacă are un sens, trebuie să fie o aventură a spiritului. La finalul conferinței, domnia sa a răspuns cu obiectivitate întrebărilor venite din sală, captivând auditoriul.

Scriitorul și traducătorul român Sorin Lavric s-a născut în anul 1967, la Turnu-Severin. Domnia sa este absolvent al Facultății de Medicină (1993) și al Facultății de Filosofie (1996), devenind doctor în filosofie în anul 2005. După terminarea studiilor medicale a lucrat, timp de un an, ca stagiar, pentru ca mai apoi să renunțe la practica medicală. În anul 1997 a devenit redactor la Editura Humanitas, iar din anul 2003 ține cursuri semestriale la Facultatea de Filozofie București, a căror tematică este axată pe filozofia lui Constantin Noica. În anul 2008 a obținut premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru cartea „Noica şi Mişcarea Legionară”, iar în anul 2011 premiul de eseistică al revistei „Luceafărul” pentru volumul „Zece eseuri”.

De asemenea, scriitorul Sorin Lavric este autorul mai multor lucrări publicate, dintre care amintim: „Cartea de Crăciun” (Humanitas, 1997), „Ontologia lui Noica. O exegeză” (Humanitas, 2005), „Noica şi Mişcarea Legionară” (Humanitas, 2007), și „Zece eseuri” (Humanitas, 2010), precum și al studiilor introductive la volumele „Devenirea întru fiinţă” (Humanitas, 1999) şi „Povestiri despre om” (Humanitas, 2011) de Constantin Noica.