Generalul de brigadă în rezervă Florian Caba este cu certitudine un luptător. Acuzat în decursul ultimelor trei decenii de tot felul de fapte reprobabile, a reușit să câștige toate procesele intentate împotriva lui și chiar să obțină daune morale din partea celor care i-au denigrat, în decursul timpului, imaginea.
În anul 2020, dânsul a venit în fața cititorilor cu două ample volume (primul de 690 de pagini, iar cel de-al doilea de 410 pagini), în cadrul cărora vorbește, pe baza documentelor, despre anumite momente din istoria recentă, ce i-au adus cu certitudine multe neplăceri. Segmentat în patru capitole mari, cel dintâi dintre ele este deschis de o introducere (p. 5-19), în cadrul căreia generalul vorbește despre necesitatea unui astfel de demers și despre lucrurile care l-au determinat să aibă inițiativa unei astfel de antreprize editoriale ample:
„Este o datorie a mea, de soldat al țării, să prezint poporului meu adevărul trăit în acele zile, cu toate aspectele bune sau rele, deschis, militărește, fără înflorituri, denaturări și ascunzișuri.Prea multe evenimente istorice au fost descrise de cei care nu au participat la ele, nu au fost în miezul lor și foarte puține de către cei care au fost direct implicați în ele, și numai pentru a descrie faptele trăite la cote maxime. „Cine tace consimte”, or eu nu am tăcut niciodată în anii de după 1989, ci am răspuns la toate atacurile, în mod direct, concret, civilizat, până la un moment dat, când a trebuit să răspund cu aceleași arme, celor care și-au construit cariere din minciunile scornite și pe seama mea”. (p. 7).
Volumul apologetic debutează apoi cu un capitol dedicat unor aspecte de istoriografie (p. 21-120). Generalul Caba vine să vorbească despre anumite elemente care erau, mai mult sau mai puțin direct, legate de evenimentele din 1989, care-i vor jalona destinul ulterior. Prezintă succint preliminariile anului 1989, făcând referire la evenimente precum cele din 1968 (p. 22-23), vorbește despre influența URSS asupra României (p. 24-27), plata datoriei externe de către România (p. 62-69), dar și alte aspecte similare. Ulterior, în cel de-al doilea capitol (p. 121-178), vorbește despre anumite aspecte ce privesc situația Armatei Române la sfârșitul anului 1989 (p. 121-130), despre unele date publice cunoscute înainte de evenimente (p. 131-134), Timișoara și Laszklo Tokes (p. 148-153), dar și alte aspecte similare, reconstituind, pe baza documentelor și a propriei memorii, chestiuni privitoare la acest eveniment complex din istoria recentă a țării noastre.
Cel de-al treilea capitol (p. 179-344), vine să prezinte anumite experiențe personale, aducând în atenție elemente precum dezinformarea, care au determinat ulterior evoluția în anumite direcții a discursului public și a concepțiilor. Cel de-al patrulera capitol (345-667), vine să completeze informațiile de aici, dar și să aducă, pe baza documentelor, clarificări în legătură cu activitatea personală a autorului în cadrul evenimentelor, sau cu evoluția ulterioară a acuzațiilor, în ceea ce-l privește.
Volumul al doilea este scris într-o notă mult mai personală. Astfel, în debutul său, un capitol (p. 5-258), vine să vorbească despre vănătoarea de generali și tradiția ei în societatea românească (p. 5-7), procesele autorului (p. 70-72), acțiunile de dezinformare care le-au acompaniat, întreprinse de către diferite organisme și instituții (p. 73-77), condamnarea fără judecare (p. 89-90), dar și procesele intentate de către autor celor care l-au denigrat și finalitatea lor (p. 90-205).
El este urmat de un capitol conclusiv (p. 259-344), în cadrul căruia autorul vorbește despre modul în care a câștigat procesul, dar a pierdut executarea obligațiilor stabilite de instanțe (p. 271-276), dar și de alte chestiuni similare.
Autorul decide de asemenea, ca în finalul demersului editorial, să ofere o amplă anexă constând din facsimiluri (p. 371-406), menită să întărească cele prezentate în cadrul volumului și să arate care au fost sursele care au stat la baza demersurilor cu caracter juridic pe care le-a întreprins. Amplă și bogată în informații, lucrarea restitutivă a generalului Florian Caba reprezintă cu certitudine un text interesant,ce se cere citit, înțeles și analizat critic. Nu este scopul acestei succinte prezentări acela de a-i analiza conținutul și de a oferi o viziune critică asupra celor prezentate aici. Ar fi un lucru aproape imposbil, date fiind dimensiunile antreprizei de față. Am ținut totuși să îl semnalăm și credem că un om care a avut curajul de a se lua la trântă cu marile trusturi de televiziune și presă din spațiul românesc, dar și cu organizații precum Yahoo și a câștigat demersurile întreprinse, are totuși ceva interesant să-i spună cititorului, indiferent de interesele și preferințele lui.
