Când vorbim despre gentilețe vorbim despre purtare, atitudine, faptă gentilă, dacă putem spune vorbe amabile, pline de curtenie. Gențilețe, e un cuvânt rar și are o sonoritate elegantă. Gentilețea presupune oameni cu suflet, oameni care sunt gentili!
Un om gentil care este comportă cu gențilețe ești un om luptător care refuză să fie învins. Gentilețea ne descoperă faptul că putem să fim buni, să ne deschidem binelui și frumuseții pentru că aceasta este și culoarea adevărată a omului: bunătatea și iubirea.
Cei care sunt gentili se poartă cu gentilețe, au o anumită sensibilitate, iubesc și fac din iubire pod de supraviețuire în fața urâciunii din jur. Împărăția lor sau lumea lor fiind, dacă vreți, lumea bunelor maniere, a principiilor eterne care dau sens vieții. În cei care se comportă cu gentilețe întâlnim o lume demnă, axată pe iubirea adevărată a vieții și refuzul dezagregării umane.
Sfântul apostol Pavel zice la un moment dat: “vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă, cu cântări duhovnicești…”, cu alte cuvinte fiți oameni cu atitudine bună, purtare frumoasă, dați dovadă de gentilețe.
Iertarea și acordarea iertării e o formă de gentilețe, de politețe dumnezeiască înălțătoare. Recunoașterea greșelii, iarăși, e o frumoasă și deosebită atitudine care te înalță e o formă de gentilețe.
Un creștin care are dragoste dumnezeiască în el este dispus în orice moment la acte de o gingășie mișcătoare, este dispus la acte de gentilețe. Când practicăm gentilețea în jurul nostru se luminează totul și viața noastră strălucește și aduce bucurie, având o atitudine frumoasă.
În concluzie să luminăm chipurile noastre de oameni cu cât mai multă gentilețe… Doamne ajută!
