George Bacovia – un poet al decadenței sau o prezență originală?

de | mai 22, 2020 | Cultură

De-a lungul vieții sale, George Bacovia a fost mereu urmărit de sentimentul inutilităţii în societate, a fost izolat şi a muncit, din când în când, doar pentru a-şi asigura sursele de subzistenţă. Avea, însă, o părere neclintită despre societate, despre care spunea că aceasta: „cere mereu oameni robuşti, care să se străduiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul”. (conform „Dicţionarului scriitorilor români” Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995)

Astăzi se împlinesc 63 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui George Bacovia, cel mai important poet simbolist român.

Pe numele său adevărat, George Vasiliu s-a născut la data de 4 septembrie 1881, într-o familie numeroasă de comercianți din Bacău.

Studiile primare și gimnaziale le urmează în satul natal, la Şcoala Domnească, iar, mai apoi, la Gimnaziul „Principele Ferdinand”. În 1903 încheie studiile liceale, după ce a trecut prin mai multe licee, precum cel Militar din Iaşi şi din Bacău, având, însă, o afinitate pentru desen şi muzică.

Începând din octombrie 1903, se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi, după numeroase amânări, exmatriculări, reînscrieri, reuşeşte să obțină diploma de licenţă la Iaşi, în noiembrie 1911, în aceeaşi lună fiind admis în Colegiul de avocaţi din judeţul Bacău, conform site-ului Agerpres.ro.

Se pare că această profesie nu este una întocmai potrivită pentru personalitatea sa, iar din 1912 este suplinitor în mai multe școli din Bacău. Un an mai târziu, George Bacovia primește postul de copist, la Prefectura din Bacău, după puţin timp devenind și ajutor de contabil, în aceeași instituție.

Întreaga viață a poetului George Bacovia s-a împărțit între slujbe efemere, toate acestea din cauza problemelor sale de sănătate. Prima sa internare a fost în 1914, la Sanatoriul de Boli Nervoase, al doctorului Mărgăritescu din Bucureşti, urmată de alte perioade de convalescență.

Din punct de vedere literar, debutul poetului George Bacovia a fost unul destul de timpuriu, la doar 18 ani, în revista „Literatorul”, condusă de Al. Macedonski, cu poezia „Şi toate”, semnată V. George, pentru a publica mai apoi sub numele de G. Bacovia.

În ceea ce privește personalitatea poetului George Bacovia, acesta este caracterizat de către Macedonski ca fiind un poet talentat, deținătorul unei profunde originalități, care a fost ținută în umbră, din păcate, datorită modestiei sale, conform recomandării făcute de către acesta în ziarul „Făclia”, din ianuarie 1916.

Această descriere este încununată de autoportretul realizat de Bacovia, care susține că a fost și va rămâne un poet al decadenţei, care se străduiește pentru originalitatea sa și pentru devenirea unei ființe organice, și nu parazite, apărut în „Dicționarul general al literaturii române” (A/B), București, Editura Univers Enciclopedic, 2004.

Cei care l-au cunoscut în mod direct pe George Bacovia, precum şi criticii literari care s-au aplecat asupra vieţii şi operei poetului, remarcă firea depresivă, inadaptată, orientată mai mult spre meditaţie şi nu spre acţiune. Totodată, dacă am parcurge poeziile sale, am putea afirma că acestea pot fi cartea de vizită cea mai fidelă a tinereții poetului, iar analiza hermeneutică şi psihologică a acestora, scot la iveală faptul că modul în care poetul şi-a trăit viaţa, a determinat ratarea profesională şi sentimentală, formând fermentul creativităţii şi lirismului său.

George Bacovia a trecut la cele veșnice la data de 22 mai 1957, în locuinţa sa din Bucureşti, lăsând ca moștenire un stil poetic original, o atmosferă specifică stilului său bacovian, de o copleşitoare dezolare. Limbajul precis, tăios, sobru, ironic uneori, l-au impus pe George Bacovia în rândul simboliştilor, el depăşindu-şi epoca, fiind considerat, de fapt, unul dintre marii precursori ai poeziei române moderne, după cum afirmă și criticul George Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (ediţia a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1982).

George Bacovia rămâne cunoscut în literatura română prin volumul de poezii „Plumb”, publicat în 1916, reprezentând, totodată, debutul editorial al poetului, și care cuprinde poezia omonimă, una dintre cele mai reprezentative pentru opera bacoviană. Redactat sub atenta îngrijire a poetului Ion Pillat, într-un tiraj de 500 de exemplare, volumul „Plumb” va obține, în 1923, Premiul Ministerului Artelor.

După „Plumb”, George Bacovia ne mai lasă drept moștenire și celebrele poezii „Lacustră”, „Liceu“, „Nervi de primăvară”, „Nervi de toamnă”, „Amurg violet”, „Marş funebru” şi multe altele.

Actualitate