„Hainele de piele” și starea postparadisiacă

de | mart. 23, 2021

Perioada Postului Mare este pentru fiecare creștin o vreme a introspecției și a nevoinței duhovnicești. Cu toții ne punem problema îmbunătățirii personale, dar mai ales a creșterii duhovnicești. V-ați întrebat vreodată care este originea acestei porniri a omului de a deveni mai bun? Sau de ce îndeamnă mereu Biserica, prin textele liturgice, prin slujitorii ei, la această „reformă” a omului lăuntric?

Primele pagini ale cărții Facerea (cap. 3) consemnează, pe lângă episodul sublim al creării omului de către Dumnezeu, și evenimentul dramatic al căderii primilor oameni în păcat prin nesocotirea poruncii divine. Efectele păcatului săvârșit de către protopărinți, chiar dacă nu au fost toate imediate, au început să se profileze la orizontul pământesc al vieții celor doi oameni, distrugând armonia și frumusețea existenței paradisiace, din care oamenii nu mai au mai păstrat decât, probabil, nostalgia acesteia.

În ceea ce privește interpretarea schimbărilor substanțiale pe care episodul căderii protopărinților în păcat le-a generat în creație, atenția autorilor patristici a fost îndeosebi reținută de puternica încărcătură antropologică și teologică a faptului că după cădere Dumnezeu i-a îmbrăcat pe primii oameni în „haine de piele”: „Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat” (cf. Fac 3, 21).

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Cretanul, o compoziție imnografică ce se citește în toate bisericile în perioada Postului Mare, aduce în discuție tocmai acest aspect al „hainelor de piele”, cu care Dumnezeu, în mod pedagogic l-a îmbrăcat pe om după căderea în păcat. Cu un profund caracter penitențial, canonul aduce în atenția omului contemporan nevoia pocăinței, subliniind importanța schimbării omului din interior.

Tocmai din acest motiv, împreună cu dr. Gabriel Noje, doctor în Teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca,  am ales ca săptămâna aceasta să ne oprim asupra câtorva aspecte cu privire la această „îmbrăcăminte de piele” și asupra stării postparadisiace a omului, din dorința de a înțelege mai bine care este starea omului contemporan dar și nevoia de a se înălța către Dumnezeu, cu atât mai mult în perioada Postului Mare.

Audiție cu folos!

Cultură, morală, societate
Cultură, morală, societate
„Hainele de piele” și starea postparadisiacă
„Hainele de piele” și starea postparadisiacă
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-robert-kovacs/" target="_self">Pr. Robert Kovacs</a>

Pr. Robert Kovacs

Absolvent al studiilor de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Redactor la Radio Renașterea și preot paroh la Parohia Ortodoxă „Sfântul Silvestru” din Cluj-Napoca.

Mai multe

Semnul Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci este cel mai frecvent act liturgic creștin, atât în ceea ce privește cultul divin public, cât și cel particular. Toți creștinii botezați, clerici și mireni, au dreptul și datoria de a se însemna cu semnul Crucii. De asemenea, trebuie menționat și...

Evlavia creștină

Evlavia creștină

Evlavia, alături de dragoste și credință, este o virtute definitorie pentru viața creștină. Un om evlavios este un om ce își măsoară faptele, cuvintele și gândurile spre a plăcea lui Dumnezeu întru toate. Omul evlavios este, fără de îndoială, un om religios, un om...

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...