Vă propun să vorbim astăzi despre un scriitor aparte în peisajul cultural și cel literar mondial, la care ne gândim de obicei cu entuziasm în preajma sărbătorilor de iarnă. Este vorba despre Hans Christian Andersen. Întrucât faima de care se bucură l-a făcut să beneficieze deja de mai multe restituiri monografice, atât în cercetarea universală, cât și în cea românească (a se vedea, de exemplu: Paul V. Rubow, Erik Dal, Cai M. Woel (coord.), Un livre sur le poète danois Hans Christian Andersen, sa vie et son oeuvre : publié à l’occasion de son 150ème anniversaire, Det Berlingske Bogtrykkeri, Copenhague, 1955; Sven Hakon Rossel, Hans Christian Andersen und seine Märchen heute, col. „Wiener Vorlesungen im Rathaus”, vol. 44, Picus Verlag, Wien, 1996; Richard Voss, Die blonde Kathrein : ein Märchenspiel nach Andersen Hans Christian in drei Teilen, Druck und Verlag von Philipp Reclam Jun, Leipzig, 1895), vă voi aduce în atenție doar aspectele esențiale ale biografiei și scrisului său, într-o încercare de a vă îndemna să adăstați apoi din proprie inițiativă asupra unor texte importante, care, nădăjduiesc că o să vă prilejuiască o plăcută zăbavă.
Scriitorul de origine daneză, s-a născut la data de 2 aprilie 1805 la Odense, în Damemarca și a decedat, în vârstă de 70 de ani, la 4 august 1875, la Copenhaga, din cauza unui cancer la ficat. Încă de copil s-a remarcat, întrucât, ca pasionat de literatură, citea mult și reținea extrem de bine ceea ce citea. Astfel, se spune că în tinerețe memora integral piesele lui Shakespeare și le recita singur. Din nefericire, în anul 1816, tatăl său a murit, iar el a fost nevoit să lucreze ca ucenic, atât pentru un țesător, cât și pentru un croitor, pentru a putea să se întrețină singur. Ulterior, va lucra într-o fabrică de tutun, iar apoi se va muta în capitala Danemarcei, încercând să găsească de lucru la teatru, ceea ce s-a și întâmplat. Angajat aici ca soprană în cadrul Teatrului Regal Danez, își va pierde însă la scurt timp postul, ca urmare a faptului că că vocea i se va schimba.
Adolescența va reprezenta contextul unor întâlniri providențiale pentru tânărul Hans. Una dintre ele va fi cea cu Jonnas Collins, care, interesat de acest băiat ciudat, îl va trimite la școala secundară din Slagelse, suportând toate cheltuielile pe care un astfel de demers le presupunea. Așa va ajunge scriitorul, care debutase deja în anul 1822 cu Fantoma de la mormântul lui Palantoke, să studieze atât aici, cât și la Elsinor, până în anul 1827. Își va aminti mai târziu despre această perioadă, ca despre ea mai întunecată din viața sa. Deși dislexic, după finalizarea studiilor, marele scriitor va reuși să se depășească pe sine și să vorbească aproape fluent limbile engleză și germană și cele scandinave.
Debutul publicistic se va petrece, după cum am arătat deja, în anul 1822. Succesul va veni abia în 1829, când povestea intitulată: „O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager în anii 1828 și 1829”, îl va propulsa în prim planul literaturii daneze. Ulterior, va continua să scrie, fără a mai avea însă același impact vreme de mai mulți ani. În 1833, o bursă de călătorie primită din partea regelui, îi va da nu doar posibilitatea să cunască Europa, ci și să scrie. Așa se face că în 1835, va publica primul lui roman, intitulat Improvizatorul, care va deveni un succes imediat. Acesta va fi și anul în care va publica primul fascicol al poveștilor ce vor deveni nemuritoare. Ele nu vor fi recunoscute însă imediat și chiar se vor vinde destul de greu inițial. În toată această perioadă, publicul din țara sa va prefera să-i devoreze romanele.
De-altminteri, ca scriitor, Hans Christian Andersen se va remarca prin diversitatea genurilor abordate. Va publica romane, povești nemuritoare, poeme, dar și autobiografie și jurnal. Începând cu anul 1840, ca semn al recunoașterii și prestigiului său, o parte dintre poeme îi vor fi puse pe note, iar poveștile nemuritoare vor cunoaște o a doua și o a treia serie. Interesant este faptul că, în timp ce întreaga Europă se delecta cu poveștile lui, Danemarca rămânea încă sceptică în privința lor.
Ar fi interesant, desigur, de menționat și că, în lungile călătorii intreprinse, scriitorul a trecut în anul 1841 și prin Dobrogea și a rămas o vreme în carantină la Orșova. Va scrie despre meleagurile noastre în lucrarea Femeia Valahă.
Anul 1847 va fi cel în care Andersen va călători pentru prima dată în Anglia, unde va fi primit cu mare fast. Aici îl va întâlni pe Dickens, fapt considerat de către autorul danez un mare privilegiu, întrucât acesta era cotat la acea vreme drept cel mai mare scriitor englez în viață. Gelos probabil pe succesul colegului său de breaslă, englezul va întrerupe corespondența cu el zece ani mai târziu, după o nouă vizită, când Hans va rămâne vreme de 5 săptămâni la dânsul.
La plecarea sa din lume, Hans Christian Andersen va lăsa posterității o serie de opere valoroase, ce sunt și astăzi extrem de citite. Între acestea se remarcă povestiri pentru copii precum: Crăiasa Zăpezii, Mica Sirenă, Fetița cu chibriturile, Degețica, Rățușca cea urâtă, Soldățelul de plumb sau Hainele cele noi ale Împăratului (cf. Hans Christian Andersen, Tales from Hans Christian Andersen, E. P. Dutton, J. M. Dent & Sons, New York, Londra, Toronto, 1900). În plus, puțini scriitori se pot lăuda că au fost traduși în peste o sută de limbi și continuă să fie încă publicați în întreaga lume.
